ICCJ. Decizia nr. 2254/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 825 din 17 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul D.D.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 65, raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția inculpatului de la 5 noiembrie 2003 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 160b C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.R. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1140/2001 a Judecătoriei sectorului 6, pedeapsă ce s-a adăugat pedepsei aplicate în prezenta cauză, în final inculpatul având de executat 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția inculpatului de la 5 noiembrie 2003 la zi și de la 26 februarie 2000 la 29 iunie 2000.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 5184/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații D.D.M. și P.I.R., reținându-se că aceștia au fost prinși în flagrant, în timp ce vindeau unui martor denunțător heroină.
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au relevat faptul că, în urma unui denunț al numitului F.C., privind faptul că P.I.R. a vândut droguri, s-a organizat un flagrant de către B.A. a sectorului 6, dându-i-se denunțătorului bancnote în cuantum total de 250.000 lei, tratate și inscripționate (două bancnote de câte 100.000 lei și o bancnotă de 50.000 lei).
Denunțătorul l-a apelat telefonic pe inculpatul P.I.R., solicitându-i o doză de heroină și înțelegându-se să revină cu un apel, după circa 30 de minute.
La ora 21,30, denunțătorul a vorbit din nou la telefon cu inculpatul, acesta din urmă dându-i întâlnire, la ora 22,00, în fața scării 3 a blocului. La ora stabilită, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.I.R., cei doi mergând mai întâi la Complexul Comercial F., de unde inculpatul și-a cumpărat un pachet de țigări. Apoi au revenit în scara blocului, denunțătorul dându-i inculpatului P.I.R. banii marcați, pe care acesta i-a dat inculpatului D.D.M., de unde a luat o doză de heroină.
Denunțătorul a predat doza de heroină organelor de poliție.
Inculpatul P.I.R. a fost imobilizat de organele de poliție, în jurul orei 23,15, după ce a părăsit apartamentul inculpatului D.D.M., unde, în prealabil, amândoi, își injectaseră heroină.
în apartamentul inculpatului D.D.M. s-au găsit 10 doze de heroină, ascunse într-un ghiveci cu flori.
Inculpații P.I.R. și D.D.M. au recunoscut săvârșirea faptelor, declarațiile acestora coroborându-se cu denunțul în urma căruia a fost organizat flagrantul, și cu procesul verbal de percheziție domiciliară, în urma căreia s-au găsit cele 10 doze de heroină.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cei doi inculpați.
Parchetul a criticat hotărârea, ca nelegală, sub aspectul omisiunii instanței de a constata cantitățile de 0.461 grame și 0,045 grame heroină consumate în procesul analizelor de laborator.
în ceea ce privește motivele de apel formulate de inculpații P.I.R. și D.D.M., acestea s-au circumscris netemeiniciei sentinței, cu referire la cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea aspre, în raport de faptele comise și atitudinea sinceră de recunoaștere a acestora.
Prin decizia penală nr. 657 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2400/2004, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
A fost desființată în parte sentința penală nr. 825 din 17 iunie 2004, pronunțată în dosarul Tribunalului București, secția I penală, nr. 1536/2004 și în rejudecare:
S-a constatat că cantitatea de 0,461 grame heroină și 0,045 grame heroină au fost utilizate, în întregime, în efectuarea constatărilor tehnico-științifice, potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 177845 și nr. 177846 din 6 noiembrie 2003.
A fost dedusă prevenția, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), pentru inculpatul P.I.R., de la 26 februarie 2000 la 29 iunie 2000 și de la 5 noiembrie 2003 la zi, iar pentru inculpatul D.D.M. de la 5 noiembrie 2003 la zi.
A fost menținută starea de arest a inculpaților.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților P.I.R. și D.D.M.
în baza art. 192 C. proc. pen., au fost obligați apelanții la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.D.M. și P.I.R.
Prin apărătorul ales, inculpatul D.D.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia și reținerea de circumstanțe atenuante personale, întrucât este infractor primar și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Inculpatul P.I.R., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciind că sentința instanței de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a considerat-o mult prea aspră în raport de fapta săvârșită, de persoana sa și de împrejurarea că a dat dovadă de sinceritate, recunoscând și regretând faptele.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă că inculpații erau cunoscuți în zona în care locuiesc, drept vânzători de droguri de mare risc (heroină), iar activitățile de urmărire și prindere s-au declanșat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor consumatori, pe care cei doi inculpați îi aprovizionau.
în cursul cercetărilor au fost cumpărate doze de heroină de la inculpați, cu bancnote înseriate anterior la sediul poliției, bancnote ce au fost descoperite asupra acestora.
Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților unui consumator obișnuit, înalta Curte constată că, în mod corect, instanțele de fond și apel au dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, activitățile desfășurate de aceștia circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalități normative prin care poate fi săvârșită această infracțiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc.
Cu privire la solicitarea inculpaților vizând redozarea sancțiunilor aplicate, înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reținute în sarcina acestora nu justifică nici măcar clemența dovedită de instanțele de fond și apel, care au aplicat sancțiuni la minimul special prevăzut de textul incriminator și, cu atât mai puțin, o eventuală coborâre sub acest plafon, în lipsa oricăror elemente de atenuare din cele prevăzute de art. 74 C. pen.
Inculpatul P.I.R. a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv ce a atras revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1140/2001 a Judecătoriei sectorului 6 București, împrejurare ce arată explicit că nu a înțeles condițiile în care poate beneficia de clemență, fapt ce impune un proces reeducațional îndelungat, cu accent pe latura punitivă a pedepsei.
La individualizarea pedepselor, în mod corect, instanțele de fond și apel nu au reținut circumstanțe atenuante personale în favoarea inculpaților, decurgând din atitudinea de recunoaștere a faptelor, deoarece, în raport de modalitatea descoperirii, flagrant, în fața realității evidente nu poate fi adoptată o altă poziție.
Pe de altă parte, în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți, distribuitori, cum sunt inculpații, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.
Activitatea acestui tip de traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de droguri, cât și viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.
în contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.
Aceste infracțiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Pentru aceste motive, înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.D.M. și P.I.R. împotriva deciziei penale nr. 657 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată pentru ambii inculpați, perioada arestării preventive, de la 5 noiembrie 2003, la 4 aprilie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat D.D.M. la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul P.I.R., la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei care a reprezentat onorariul avocatului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2263/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2222/2005. Penal → |
|---|
