ICCJ. Decizia nr. 3500/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3500/2005
Dosar nr. 3365/2005
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 4001/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii L.C.E., L.A. şi T.P.M., având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen., cauza nefiind în stare de judecată, a luat în discuţie cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata L.C.E.
Constatând că în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., instanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de aceasta.
În termen legal, inculpata L.C.E. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând admiterea acestuia şi punerea sa de îndată în libertate, susţinând că nu există nici o probă certă împotriva sa, că are un copil minor în întreţinere şi că, dacă va fi pusă în libertate, se va prezenta la toate termenele de judecată.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art. 1602 şi următoarele C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, instanţa poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa de fond, la 31 mai 2005, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., având în vedere că de la data de 19 aprilie 2005, când instanţa s-a mai pronunţat asupra unei asemenea cereri, nu au intervenit elemente noi, faţă de infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, alături de alţi coinculpaţi şi nu în ultimul rând, că în cauză nu s-a încheiat administrarea probatoriilor, subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei şi impun în continuare privarea de libertate a acesteia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care este judecată, astfel că a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpată.
Ca atare, încheierea pronunţată la 31 mai 2005, este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 31 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 4001/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 35/2005. Penal. Art.239 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3501/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
