ICCJ. Decizia nr. 4175/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 649 din 13 septembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul U.P.A., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul provocat prin infracțiune fiind reparat integral.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, urmând ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 2 februarie 2004, în timp ce se deplasa pe strada Agatha Bârsescu din municipiul Iași, inculpatul U.P.A., a smuls o geantă din mâna părții vătămate C.C., după care s-a ascuns în curtea unui spital din apropierea unde a fost prins și imobilizat de portarul instituției respective.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 72 din 15 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita, în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, susținând că nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, iar în subsidiar redozarea pedepsei.
împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acestora în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (plângerea și declarațiile constante ale părții vătămate, procesul verbal de constatare a infracțiunii și declarațiile martorilor B.R.I. și B.I.N., coroborate cu declarațiile inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 2 februarie 2004, inculpatul a sustras părții vătămate C.C. o geantă din mână, prin smulgere, în timp ce aceasta se deplasa pe o stradă din municipiul Iași.
Referitor la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv de gradul de pericol social sporit al infracțiunii care a fost comisă prin violență și în loc public dar și de împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale, situație în care pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare dintre cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4163/2005. Penal → |
|---|
