ICCJ. Decizia nr. 4164/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 288 din 1 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3490/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat inculpatul B.C., la 2 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la 3 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul B.C. având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
în baza art. 861raportat la art. 862C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani.
în baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că pe durata termenului de încercare de 5 ani trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte din 3 în 3 luni la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
în baza art. 863alin. (2) lit. d) C. pen., s-a interzis inculpatului B.C. să mai intre în legătură cu coinculpatul major B.M.O.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului B.C. de la data de 28 mai 2003 la 20 august 2004.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.O. la 7 ani închisoare.
în baza art. 221 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul B.M.O. având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului B.M.O. de la data de 28 mai 2003 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că prejudiciul produs părții vătămate M.C. a fost integral acoperit.
S-a luat act că partea vătămată R.A. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.C. suma de 100.000 lei și de la inculpatul B.M.O. suma de 900.000 lei, obținuți din vânzarea lănțișorului părții vătămate R.A.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte 3.000.000.lei cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 191, raportat la art. 349 C. proc. pen.
Onorariul avocaților din oficiu, câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 8 mai 2003, inculpatul B.C. i-a smuls părții vătămate R.A. lănțișorul de la gât, în timp ce se deplasa pe B-dul Lacu Tei, lănțișor pe care l-a încredințat inculpatului B.M.O. pentru valorificare. Acesta a vândut lănțișorul contra sumei de 2.000.000 lei martorei C.R., din care suma de 100.00 lei i-a dat-o inculpatului B.C. care a cheltuit-o în interes personal.
La data de 27 mai 2003, inculpatul B.M.O. a smuls părții vătămate M.C. lănțișorul de la gât, de față fiind și inculpatul B.C., fapta fiind săvârșită într-un loc public, respectiv pe str. Luncșoara.
Lănțișorul a fost vândut martorei C.R., de la care organele de poliție l-au ridicat și l-au restituit părții vătămate M.C. care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
Constatând dovedită vinovăția inculpaților în raport cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată, instanța a dispus condamnarea acestora.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.M.O., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Parchetul a susținut că se impune ca instanța de fond să rețină în favoarea inculpatului B.C. prevederile art. 74 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), atâta timp cât a reținut această circumstanță atenuantă prevăzută în favoarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special.
Inculpatul B.M.O. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, invocând atitudinea sinceră și cooperantă pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.
Prin decizia penală nr. 329 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o în parte, și, rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.C. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul B.C. să execute 3 ani închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.M.O. împotriva aceleiași sentințe.
A dedus prevenția de la 28 mai 2003 la 22 aprilie 2005 și a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.M.O., pe care l-a obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M.O. solicitând, prin apărător desemnat din oficiu, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția recurentului inculpat, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.
De altfel, inculpatul nu contestă că este autorul faptelor reținute în sarcina sa, ci cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea mare.
De asemenea, solicită aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului recurent, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, cât și circumstanțele personale, aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.
Referitor la solicitarea inculpatului, în sensul aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., înalta Curte apreciază că nu sunt motive care să impună reținerea acestei circumstanțe atenuante în cauză.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 al.1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedepse durata arestării preventive.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4163/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4148/2005. Penal → |
|---|
