ICCJ. Decizia nr. 4323/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4323/2005
Dosar nr. 4202/2005
Şedinţa publică din 12 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant G.A.R.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată legal şi, de asemenea, legal menţinută, G.A.R. fiind condamnat la 8 ani închisoare pedeapsă rezultantă pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 293 alin. (3) şi (4) din acelaşi cod, şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din OG nr. 195/2002, infracţiuni săvârşite în concurs.
S-a mai reţinut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive, respectiv dispoziţiile art. 148 lit. b), c) şi h) C. proc. pen. (faptele au fost flagrante, inculpatul a fugit pentru a se sustrage cercetărilor şi infracţiunile se pedepsesc cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică), constituie motive pentru ca inculpatul să fie menţinut în stare de arest şi în faza soluţionării apelurilor declarate, printre alţii şi de către inculpat împotriva sentinţei penale nr. 411 din 28 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva încheierii menţionate, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, motivul invocat oral fiind nevinovăţia sa pentru faptele pentru care a fost condamnat în primă instanţă, precum şi lipsa pericolului social al persoanei sale.
Recursul declarat nu este fondat.
Temeiurile arestării preventive a inculpatului, dintre acestea reliefându-se sustragerea de la cercetarea şi urmărirea penală, precum şi pedeapsa prevăzută pentru unele din infracţiunile pentru care a fost condamnat, precum şi persoana sa, conduc la ideea că subzistă în continuare.
Referitor la motivul de recurs, se reţine că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.
Verificând, din oficiu, temeinicia şi legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat şi pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii de celeritate a apelurilor există, în continuare, temeiuri care justifică menţinerea măsurii arestării preventive.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.R. împotriva încheierii din 24 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1361/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4324/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
