ICCJ. Decizia nr. 4576/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 59 din 15 februarie 2005, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul M.I., la pedepsele de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de trafic de influență în forma prevăzută de art. 257 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, sporită cu 6 luni închisoare, în total 3 ani închisoare.
în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen. și 88 C. pen., s-a menținut starea de arest, deducându-se durata reținerii și arestul preventiv executat de la 1 iulie 2004, la zi.
în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 1.000 Euro de la partea civilă C.I., 1.500 dolari S.U.A. de la partea civilă de la R.M., 1000 dolari S.U.A. de la partea civilă N.C. (respectiv echivalentul în lei), sume primite de inculpat și ulterior restituite părților civile.
în baza aceluiași temei juridic s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor primite de la partea civilă P.V.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond investită cu rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.I., pentru săvârșirea în concurs real a 4 infracțiuni de trafic de influență în forma prevăzută de art. 257 C. pen., a reținut următoarele:
Inculpatul, absolvent al Școlii Militare de Ofițeri, a ocupat în perioada 1990 - 1997 funcții importante, cum ar fi inspector principal în cadrul Corpului de Control, sau ofițer în cadrul S.I.E., locuri de muncă care i-au dat posibilitatea să cunoască persoane publice.
începând cu anul 1997, și-a încetat activitate, lansându-se, în afaceri private, administrând mai multe societăți, implicându-se chiar și în conducerea P.O.A. din România.
Profitând de această carieră, ce a creat pentru cei din jur aparența că este un om influent, cunoscut de mulți oameni din județul Gorj, apropriați ai săi adresându-i-se cu apelativul "general", inculpatul a săvârșit 4 infracțiuni de trafic de influență în condițiile ce vor fi descrise mai jos:
Astfel, denunțătoarea R.M., l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unor cunoștințe comune, respectiv martorii M.M. și V.M., fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru Gorj, și, fiind convinsă de relațiile și influența acestuia, i-a solicitat să o ajute, în sensul rezolvării favorabile a actului medico - legal ce urma să fie întocmit de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București și în raport de concluziile căruia se soluționa cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de soțul său, arestat pentru săvârșirea unor infracțiuni economice.
Cererea formulată în acest sens de denunțătoare s-a făcut în condițiile în care soțul său, R.V., fusese supus unei examinări medico - legală de către L.M.L. Craiova, care, prin raportul de expertiză nr. 183/ A.1 din 11 iulie 2000, se comunică instanței de judecată că afecțiunile prezentate necesitau tratament de specialitate, ce putea fi efectuat și în rețeaua Direcției Penitenciarelor.
Inculpatul a promis sprijin denunțătoarei, afirmând că relațiile sale la directorul institutului, prof. univ. dr. Vladimir Beliș, va face intervenții de natură să influențeze obținerea unui raport de nouă expertiză medico - legală care să-i fie favorabil.
Pentru această intervenție inculpatul a pretins și primit în vara anului 2000 de la denunțătoare suma de 1.500 dolari S.U.A., restituită acestei părți civile de rude ale inculpatului printr-un act în care se consemnează că aceasta ar reprezenta un împrumut.
A fost întocmit un astfel de raport înregistrat sub nr. A.5/11328 din 28 noiembrie 2000 ce stabilește însă că "se impune efectuarea unei noi expertize după trecerea unui termen de aproximativ 6 luni pentru constatarea evoluției afecțiunii" urmând ca, după expirarea acestei perioade, să se pronunțe asupra tratamentului ce se impune.
în final, cererea de revocare a măsurii preventive formulată de R.V., a fost respinsă de instanță, întrucât inculpatul a refuzat să se supună unei noi expertize medico - legală (dosar nr. 7228/2000 al Tribunalului Dolj), încheierea nr. 24 din 26 iulie 2001.
2. Denunțătorul N.C., în calitate de administrator al SC A.R., a participat la 7 decembrie 2001 la licitația organizată de D.G.F.P. Gorj în vederea adjudecării ofertei privind Ferma Piscicolă A. din comuna Ciupercenii Noi, aparținând SC N. SA Calafat.
După strigarea câștigătorului desemnat în numele firmei reprezentată de denunțător, au intervenit unele probleme, licitația nu s-a finalizat în sensul că acesta nu a intrat în posesia unor acte care să confirme proprietatea asupra fermei.
în vara anului 2002, denunțătorul a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorului T.V., și reținând că este o persoană influentă, cu relații, i-a relatat problema sa, exprimându-și dorința de a intra în posesia unor acte care să îi confere dreptul de proprietate asupra bunului licitat.
în această împrejurare, inculpatul i-a pretins și primit în vara anului 2002, suma de 1.000 dolari S.U.A., susținând că prin relațiile pe care le are pe care le are la primarul Primăriei Craiova, B.V., va interveni ca, la rândul său, acesta să influențeze directorul de la Finanțele Publice "să scoată procesul verbal inițial de adjudecare".
Pentru a crea aparența de influență reală asupra persoanei publice mai sus arătate, inculpatul a stabilit cu denunțătorul o întâlnire în municipiul Craiova, împrejurare în care a primit banii și s-a deplasat la sediul primăriei pentru rezolvarea problemei licitației și atribuirea cu forme legale a fermei piscicole.
Aceste aspecte au fost relatate atât de denunțător cât și de martorii I.A. și A.I., ce au făcut împreună deplasarea în municipiul Craiova, percepând direct amănunte esențiale privind deplasarea inculpatului în incinta primăriei și motivul efectuării acesteia.
Ulterior sesizării organelor de poliție suma de bani a fost restituită denunțătorului de către rude ale inculpatului.
3. Denunțătorul C.I. l-a cunoscut pe inculpat în perioada 2001 în împrejurarea în care a fost invitat să cânte la un festival din București.
în anul 2002, denunțătorul a relatat martorului T.V. că dorește să își angajeze fiica, absolventă a Facultății de Drept, într-un loc de muncă potrivit studiilor, însă nu reușește, împrejurare în care T.V. l-a sfătuit să-l contacteze pe inculpat.
Procedând în acest mod, denunțătorul l-a rugat pe inculpat să-l ajute iar acesta, în vara anului 2003, i-a promis că prin relațiile sale îi va angaja fiica la S.R.I. sau ca juristă la o unitate minieră de profil termoenergetic, ținând în acest sens legătura câteva luni.
La 7 iulie 2003, fiul denunțătorului s-a căsătorit, eveniment de care a aflat și inculpatul, realizând că în aceste împrejurări poate să facă rost de bani.
Astfel, l-a contactat pe denunțător, pretinzându-i suma de 1.000 Euro cu motivarea că s-a ivit momentul oportun pentru a interveni față de funcționarii pe care îi știa, și care aveau posibilitatea legală de a angaja fiica acestuia pe unul din posturile de care se făcuse vorbire în discuțiile lor.
Convins de realitatea celor pretinse de inculpat, denunțătorul la 12 iunie 2003, a expediat prin mandat "on-line" seria M.O.G.J. 5 E 00003983, suma de 37.000.000 lei ce reprezenta la acea dată echivalentul a 1.000 Euro, la adresa menționată de inculpat.
De la data încasării banilor a trecut o perioadă mai mare de timp, în cursul căreia inculpatul și denunțătorul au mai discutat, de fiecare dată inculpatul asigurându-l pe cumpărătorul de influență că face demersuri pentru rezolvarea problemelor privind angajarea acestuia.
Pentru a da credibilitate pretinsei influențe, inculpatul a cerut persoanelor interesate, chiar să întocmească în două rânduri dosare de angajare pretinzând că a și intervenit la diverși funcționari, precum este cazul confirmat de martorul U.M., director la mina R.
Ulterior declanșării cercetărilor, inculpatul, la 12 martie 2004, prin mandat poștal a trimis denunțătorului suma de 40.000.000 lei, convins fiind că nu se va mai reclama această faptă și pretinzând că în acest mod a restituit un împrumut.
4. Denunțătorul P.V., l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorului P.P., primar al comunei Bâlteni - Gorj.
întrucât denunțătorul, în calitate de funcționar ce avea atribuția gestionării parcului de autovehicule din cadrul schelei Ț., fusese descoperit cu unele nereguli pe linie de serviciu la un control în decembrie 2003 iar organele de poliție îl audiaseră în calitate de făptuitor pentru infracțiunile prevăzute de art. 248,art. 289 și art. 291 C. pen., a apelat la inculpat.
Speranța sa, era ca, prin influența pe care o are, să intervină la Poliția locală din Țicleni, ca astfel să se stingă cauza ce putea să îi antreneze răspunderea penală.
în acest sens a fost promisiunea inculpatului ce a susținut că, prin relațiile sale, va interveni la conducerea Poliției Țicleni, cerând chiar să i se comunice cine este comandantul acestei instituții, dând astfel de înțeles cumpărătorului de influență că această persoană va fi contactată în vederea rezolvării problemei.
în schimbul acestei promisiuni, inculpatul a primit în seara zilei de 20 decembrie 2003, în municipiul București, de la denunțător, ce era însoțit de martorul Ș.I., un porc tranșat în greutate de 100 kg și 50 litri vin, bunuri în valoare de aproximativ 4.000.000lei.
Faptele astfel descrise au fost dovedite cu declarațiile martorilor C.M., L.M., A.M., I.A., T.V., P.P., C.C., U.M., cu declarațiile denunțătorilor, mandatele poștale, listingul ce confirmă legăturile telefonice.
Reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea celor 4 infracțiuni de trafic de influență, aflate în concurs real, instanța l-a condamnat la pedepse orientate către limita minimă, dând eficiență și dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen.
în termen legal inculpatul a declarat apel, susținând că nu se face vinovat pentru nici una dintre faptele cu care instanța a fost investită și în mod greșit probele au fost interpretate în sensul reținerii vinovăției sale.
Prin decizia nr. 146 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei compuneri a completului de judecată ce a soluționat cauza în fond, precum și față de omisiunea instanței de audia martorii în apărare deja încuviințați, fără a pune în discuție renunțarea la această probă.
în concret, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cauzele se judecă în primă instanță în complet format din 2 judecători. Această dispoziție a fost aplicabilă în perioada 29 septembrie 2004 - 9 decembrie 2004, respectiv, între data intrării în vigoare a legii și data apariției O.U.G. nr. 124/2004 privind modificarea Legii nr. 304/2004. Or, în această perioadă, Tribunalul Gorj a audiat martori și a menținut starea de arest în complet format dintr-un singur judecător, cu încălcarea dispozițiilor menționate privitoare la compunerea instanței, ceea ce atrage nulitatea absolută, conform dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Aceeași nulitate este atrasă și de pronunțarea, în ședință publică, a încheierii din 1 iulie 2004 prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, deși, potrivit prevederilor art. 1491alin. (4) C. proc. pen., propunerea de arestare preventivă se soluționează în camera de consiliu.
Totodată, se arată că, deși instanța de fond a încuviințat audierea a 6 martori propuși de inculpat în apărare, nu i-a citat și nu a audiat decât unul, luând act, după mai multe amânări în acest scop, de declarația inculpatului că nu mai stăruie în audierea acestora, fără a pune însă în discuție renunțarea la martori, conform dispozițiilor art. 329 C. proc. pen. în acest fel s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, consfințit prin dispozițiile art. 6 C. proc. pen. și art. 6 pct. 3 lit. d) din C.A.D.O.L.F.
Față de aceste motive, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, însă la o altă instanță egală în grad, apreciind că, datorită funcțiilor de control pe care le-a avut în Ministerul de Interne, nu poate beneficia de o judecată obiectivă la Tribunalul Gorj.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859pct. 3 și 10 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
1. în ceea ce privește primul motiv de recurs al inculpatului, se constată că la instanța de fond, unde cercetarea judecătorească a fost efectuată de un singur judecător, completul de judecată a fost legal constituit. Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (1) Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească a intrat în vigoare după 90 zile de la publicare, adică la data de 29 septembrie 2004, însă alineatele următoarele ale acestui text de lege conțin mai multe derogări printre care și cea referitoare la colegialitatea completelor de judecată pentru judecarea în primă instanță a cauzelor, dispoziție care se aplică începând cu 1 ianuarie 2005. Corelativ, conform prevederilor art. 133 alin. (2) din aceeași lege, citate parțial în motivele de recurs, dispozițiile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 referitoare la compunerea completelor de judecată, se abrogă la data de 1 ianuarie 2005. Mai mult, prin O.U.G. nr. 124/2004, s-a amânat din nou data intrării în vigoare a dispozițiilor referitoare la colegialitatea completelor de judecată.
Așadar, susținerile apărării inculpatului referitoare la nulitatea absolută a actelor îndeplinite, în perioada 29 septembrie 2004 - 9 decembrie 2004, de către un complet nelegal constituit, respectiv declarații de martor și menținerea stării de arest a inculpatului, sunt nefondate.
2. Pe de altă parte, susținerea că mandatul de arestare emis la data de 1 iulie 2004 este lovit de nulitate absolută (și odată cu el toate prelungirile ulterioare) deoarece pronunțarea s-a făcut în ședință publică, cu încălcarea prevăzută art. 1491alin. (4) C. proc. pen., este, de asemenea, nefondată. Din examinarea încheierii de ședință din data de 1 iulie 2004 a Tribunalului Gorj reiese că soluționarea propunerii de arestare preventivă s-a făcut în camera de consiliu, cu respectarea prevederilor art. 1491alin. (4) C. proc. pen., iar pronunțarea s-a făcut în ședință publică, în conformitate cu dispozițiile art. 310 C. proc. pen. Așadar, măsura arestării preventive a fost legal dispusă, iar menținerea acesteia s-a făcut de către un complet legal constituit, nefiind încălcată nici o dispoziție legală aplicabilă în materie.
3. Referitor la motivul de recurs ce vizează omisiunea instanței de a audia toți martorii în apărare încuviințați și, respectiv, nepunerea în discuție a renunțării la aceștia, înalta Curte constată că și acesta este nefondat. Astfel, la termenul din 23 noiembrie 2004 apărătorul inculpatului a propus și i s-a admis audierea a 6 martori în apărare, ce urmau a fi precizați cu listă. Lista, cuprinzând numele a 8 martori, a fost depusă înaintea ședinței din 7 decembrie 2004, fără precizarea adreselor, la acest termen nefiind prezenți nici martorii, dar nici apărătorii inculpatului. La termenul din 21 decembrie 2004 au fost audiați 3 dintre martori propuși în apărare, ce au fost prezentați instanței, acordându-se un nou termen la 18 ianuarie 2005, în vederea completării probatoriului. Nici la acest termen apărătorii inculpatului nu au asigurat prezentarea martorilor propuși, solicitând instanței un ultim termen în acest sens. Cum la termenul din 1 februarie 2005 martorii nu au fost aduși, nici măcar avocații inculpatului nu au mai insistat în audierea acestora, astfel că pentru termenul din 15 februarie 2005 nu au mai fost conceptați. înaintea încheierii cercetării judecătorești, la 15 februarie 2005, inculpatul a arătat că nu mai insistă în audierea martorilor din acte și că nu stăruie nici în ascultarea martorilor propuși în apărare, care lipsesc. Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. (1) C. proc. pen., procurorul și părțile pot renunța la martorii pe care i-au propus. în speță, inculpatul nu a stăruit (sinonim cu a renunțat) în audierea martorilor lipsă, iar lipsa opoziției procurorului la judecarea cauzei în fond are aceeași semnificație. Faptul că practicaua hotărârii nu conține în mod expres aceste mențiuni nu înseamnă că nu s-a pus în discuție renunțarea la probele încuviințate, iar pe de altă parte, art. 329 C. proc. pen., trebuie coroborat cu dispozițiile art. 339 C. proc. pen., care prevăd că președintele declară terminată cercetarea judecătorească dacă nu mai sunt cereri noi pentru completarea acesteia. Or, dacă părțile ar fi insistat în completarea probatoriului, aceste cereri s-ar fi consemnat cu siguranță, la fel și poziția adoptată de instanță. Cum practicaua hotărârii criticate cuprinde mențiunea precizării făcute de inculpat, în sensul că nu mai stăruie în audierea martorilor din lucrări sau a martorilor propuși în apărare, constatând apoi cauza în stare de judecată, reiese că instanța s-a conformat dispozițiilor art. 329 și art. 339 C. proc. pen., însă a consemnat lapidar acest fapt.
Față de aceste considerente, Curtea constată că inculpatului nu i s-a încălcat dreptul la apărare prin omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor probe esențiale, de natură să influențeze soluția procesului, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a enunțat teza probatorie ce urma a fi dovedită cu acești martori și nici nu a indicat care sunt martorii care mai trebuiau audiați, în condițiile în care i s-au admis 6 martori, a nominalizat 8 și i s-au audiat 3; mai mult, audierea restului de 3 martori în apărare nu s-a făcut din culpa apărării inculpatului, care și-a luat obligația aducerii martorilor, instanța neavând posibilitatea de a-i cita, în lipsa precizării adreselor acestora.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4599/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4546/2005. Penal → |
|---|
