ICCJ. Decizia nr. 4546/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.R.V., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 31 ianuarie 2005, în dosarul nr. 243/P/2004, pe care a menținut-o.

A fost obligat petentul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea promovată, petentul M.R.V. a solicitat începerea urmăririi penale împotriva inspectorului de poliție judiciară S.G., pentru comiterea mai multor infracțiuni pe parcursul cercetării penale efectuate în dosarul penal nr. 2528/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași privind pe învinuiții C.E., M.C., G.V. și pe numiții Z.C., A.D.H. și A.D.X.

La data de 31 ianuarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin rezoluția emisă în dosarul nr. 243/P/2004, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., constatându-se lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate de partea vătămată.

împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 243/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, petentul a formulat plângere ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 199/II/2/2005 din 21 martie 2005 dată de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Fiind investită cu judecarea plângerii formulate de petent în condițiile art. 2781C. proc. pen., instanța a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a probelor administrate.

Situația de fapt reținută prin rezoluție corespunde actelor premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 243/P/2004, cât și actelor și lucrărilor dosarului nr. 2528/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

Potrivit dispozițiile art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen., dacă din cuprinsul actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, procurorul confirmă prin rezoluție propunerea organului de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală.

Printre cazurile prevăzute de art. 10 alin. (1) C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată, se numără și cel reglementat de lit. d) a acestui articol, când faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin plângerea formulată, petentul a solicitat începerea urmăririi penale, față de inspectorul de poliție S.G., pentru comiterea infracțiunilor de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., falsul material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. și asocierea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Elementele constitutive ale infracțiunii reclamate de petent sunt prevăzute în mod expres de dispozițiile legale menționate anterior și analiza conținutului constitutiv al fiecăreia dintre aceste fapte prin prisma probelor administrate, susține concluzia procurorului privind existența cazului prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

în raport de situația de fapt ce rezultă din probele administrate, nu se poate reține că lucrătorul de poliție ar fi comis vreuna din acțiunile alternative ce constituie elementul material al infracțiunii incriminate prin art. 242 C. pen., sau că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu a îndeplinit nici un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos, cauzând o vătămare a intereselor legale ale petentului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), invocate ca temei legal de acesta în plângerea formulată.

Probele administrate, prezentate pe larg în motivarea soluției criticate, dovedesc, de asemenea, netemeinicia susținerilor petentului M.R.V. privind comiterea de către inspectorul de poliție judiciară a infracțiunilor de favorizarea infractorului, complicitate la infracțiune, fals material în înscrisuri oficiale și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Art. 264 C. pen., incriminează fapta aceluia care sprijină un infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a se sustrage răspunderii penale, consecințelor legale ale săvârșirii infracțiunii ori pentru a beneficia de avantajele create prin infracțiune.

Modul în care a fost efectuată cercetarea penală, în dosarul nr. 2528/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, nu evidențiază existența vreunor acte comisive sau omisive, materiale ori morale, săvârșite de lucrătorul de poliție pentru a-i sprijini pe făptuitori, cetățeni străini, în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale sau pentru ca aceștia să-și asigure folosul ori produsul infracțiunii.

în lipsa unui suport probator care să dovedească săvârșirea unei acțiuni de falsificare materială a înscrisului oficial indicat de petent, în mod corect au fost înlăturate susținerile petentului privind existența infracțiunii prevăzute de art. 288 C. pen.

Pentru același motiv, nu pot fi acceptate, de asemenea, nici susținerile sale privind săvârșirea de către lucrătorul de poliție S.G. a infracțiunilor de complicitate la infracțiune și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Față de cele expuse mai sus, curtea a constat că situația de fapt, ca și evaluarea juridică făcută de procuror în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată în cauză, sunt exacte și corespund probatoriului administrat și dispozițiilor legale.

împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul M.R.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a preciza care sunt motivele de recurs.

Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimat, în calitate de organ de cercetare penală în dosarul penal nr. 2528/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 209 C. proc. pen., procurorul supraveghează urmărirea penală, atribuție în exercitarea căreia conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției. Așadar, împotriva modului în care intimatul a efectuat actele de cercetare penală, petentul avea posibilitatea să se adreseze procurorului ce supraveghea urmărirea penală în cauză, acesta putând infirma actele sau măsurile procesuale ale organului de cercetare penală întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale. Pe de altă parte, nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia instrumentării urmăririi penale angajează răspunderea penală a organului de cercetare penală, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează lucrătorul de poliție în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Pentru toate aceste considerente, au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea a respins recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4546/2005. Penal