ICCJ. Decizia nr. 4545/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 27/ F din 6 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petentul C.V., împotriva rezoluției nr. 167/P/2003 din 12 decembrie 2003 și nr. 71/II/2/2004 din 16 februarie 2004 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin aceeași sentință s-a mai dispus obligarea petiționarului la plata sumei de l.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la 23 septembrie 2003, numitul C.V. a depus un memoriu la Parchetul Militar București solicitând efectuarea de cercetări față de fostul procuror H.D. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și față de colonelul P.G. din cadrul I.J.P.F. Galați, susținând că aceștia, cu ocazia cercetărilor efectuate în cauza penală ce a constituit obiectul dosarului nr. 117/P//A/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, încălcându-i dreptul la apărare, au făcut presiuni fizice și psihice asupra sa, în scopul obținerii declarațiilor de recunoaștere a învinuirilor aduse, declarații în baza cărora a dispus reținerea și arestarea sa preventivă.
Memoriul a fost înaintat spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care, prin rezoluția nr. 167/P/2003 din 12 decembrie 2003, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de H.D., pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. și tortură prevăzută de art. 2671C. pen.
Pentru a pronunța această rezoluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
La data de 25 ianuarie 2002, H.D., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.V., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a infracțiunii de complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 C. vam., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în fapt, s-a reținut că, în perioada iunie 2001 - ianuarie 2002, inculpatul C.V., împreună cu inculpatul R.M., în calitate de controlori vamali, au pretins și primit de la numitul C.V. suma de 5.600 dolari S.U.A., în scopul de a-i facilita introducerea în țară a 500.000 pachete cu țigări, în valoare de aproximativ 14 miliarde lei, prin folosirea la autoritatea vamală a unor documente de transport și vamale falsificate.
în această cauză penală, fostul procuror H.D. a efectuat o parte din activitatea de cercetare penală împreună cu colonelul P.G., șeful biroului de cercetare penală din cadrul I.J.P.F. Galați.
S-a reținut că toate audierile și toate activitățile specifice au fost efectuate de procuror și de organul de cercetare penală numai în prezența avocatului ales.
A fost audiat dl. D.V., avocat ales de petentul C.V., ce i-a asigurat asistența judiciară în această cauză, avocat care a declarat că cercetările au fost efectuate în prezența sa, a participat la audieri, confruntări și consemnarea declarațiilor și că nu s-au exercitat presiuni fizice și petentul nu a fost amenințat de procurorul H.D. și colonelul P.G.
De asemenea, s-a reținut că, din registrul de introducere în arest, rezultă că după examinarea de către medicul Arestului Poliției Galați, s-a constatat că inculpatul C.V. nu a prezentat semne de violență.
S-a reținut că, în urma cercetărilor efectuate, prin rechizitoriul nr. 117/P/A/2002 din 21 februarie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul C.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 C. vam., cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în ceea ce privește modul în care a fost efectuată urmărirea penală în dosarul nr. 117/P/A/2002 al Parchetului d4e pe lângă Tribunalul Galați, împotriva fostului procuror H.D. și a colonelului P.G., a formulat plângere coinculpatul N.F. Această plângere a fost soluționată prin rezoluția nr. 29/P/2003 din 26 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu soluție de neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că faptele reclamate nu au existat.
împotriva rezoluției nt.167/P/2003 din 12 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., a formulat plângere petentul C.V. Plângerea a fost înaintată la C.C.A.C.P. din cadrul Camerei Deputaților și din cadrul Senatului, care le-au înaintat P.N.A. (adresa nr. 34/14765 din 9 decembrie 2003) și de aici înainte spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați (adresa nr. 3901/C/2003/45/2004 din 8 ianuarie 2004).
în motivarea plângerii a reținut că, plângerile anterioare nu i-au fost luate în considerare și că nu s-au efectuat cercetări complete față de fostul procuror H.D. și ofițerul de poliție P.G.
Prin rezoluția nr. 71/II/2/2004 din 16 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluției nr. 167/P/2003 din 12 decembrie 2003 a fost respinsă.
S-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză privind pe fostul procuror H.D. și colonelul P.G. sunt complete și din acestea rezultă cu certitudine că cercetările în cauza în care petentul C.V. a fost inculpat, au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, că inculpatul a beneficiat de asistență juridică pe toată durata cercetărilor, având un apărător ales, care a asistat la toate audierile inculpatului cât și la efectuarea tuturor actelor de cercetare penală și că asupra petentului C.V. nu s-au făcut presiuni fizice sau psihice de către procuror sau organul de poliție.
Nemulțumit de soluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, petentul C.V. a formulat, potrivit art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., plângere la instanța competentă să judece cauza în fond.
în plângerea formulată în scris, petentul C.V. a susținut că hotărârile pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sunt nelegale deoarece acestea au fost date fără ca să fie administrată vreo probă.
Curtea de Apel Galați, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, a conchis că plângerea formulată de petiționar este nefondată și a apreciat că în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că faptele reclamate de acesta nu au existat, dispunând neînceperea urmăririi penale față de numiții H.D. (fost procuror) și P.G. (fost colonel).
S-a apreciat că infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă presupune în varianta prevăzută de art. 266 alin. (1) C. pen., ca reținerea, arestarea sau supunerea unei persoane la executarea unei pedepse care să se facă în alt mod decât cel prevăzut în dispozițiile legale, iar în varianta prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol, întrebuințarea față de o altă persoană aflată în curs de cercetare, anchetă penală sau de judecată, de promisiuni, amenințări sau violențe.
De asemenea, elementul material al infracțiunii de tortură presupune existența unei fapte prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferință puternică, fizică sau psihică cu scopul de a obține de la aceasta informații sau măsuri.
Din actele dosarului nr. 117/P/A/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a rezultat că urmărirea penală a fost începută împotriva învinuitului C.V. la data de 20 iunie 2001 și chiar dacă petiționarul a dat o declarație scurtă pe 19 ianuarie 2002, atunci avea calitatea de controlor vamal și încă nu existau indicii că inculpatul ar fi implicat în vreo activitate infracțională, neavând deci calitatea de învinuit pentru a-i fi asigurată asistența juridică.
Faptul că petiționarul a fost nevoit să aștepte câteva ore pentru a da acea declarație nu se datorează relei voințe a procurorului ci volumului mare de activități necesare pentru aflarea adevărului și nu înseamnă că a fost reținut preventiv, întrucât acesta avea obligația să se conformeze dispozițiilor art. 78 și art. 83 C. proc. pen.
S-a mai menținut că ulterior au existat indicii temeinice că inculpatul a săvârșit două fapte sancționate de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și au fost confirmate mai apoi prin pronunțarea unei sentințe penale rămasă definitivă, astfel că măsura reținerii de 24 de ore luată de colonelul P.G. și măsura arestării preventive luată de procurorul H.D. au fost luate cu respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.
De asemenea, cu ocazia introducerii în arest a petiționarului s-a încheiat procesul verbal nr. 99 din 20 ianuarie 2002 în care se constată că acesta nu prezintă urme de violență, fapt ce infirmă susținerile acestuia cu privire la presiunile fizice exercitate asupra sa. Mai mult, acesta, pe perioada ianuarie - februarie 2002 a fost asistat de avocatul ales D.V., ce a fost prezent la audieri, la confruntări și la consemnarea declarațiilor petiționarului și deci nu se confirmă ipoteza exercitării de presiuni fizice sau psihice asupra acestuia.
S-a mai reținut că petiționarul C.V., după arestare a fost internat în spital, ocazie cu care a fost examinat de medici specialiști, astfel constatându-se că acesta prezintă tulburări anxios-depresive cu elemente de tip conversiv fond situațional. Nu s-a consemnat în certificatul medico-legal că acesta ar prezenta semne de violență și, mai mult, din raportul de expertiză nu s-a desprins concluzia că ar exista vreo legătură de cauzalitate între bolile de care suferă petentul și modul în care acesta a fost reținut, cercetat și arestat.
Față de împrejurarea că la 22 ianuarie 2003 Tribunalul Galați a pronunțat sentința penală nr. 27 prin care s-a confirmat atât existența infracțională cât și vinovăția inculpatului la săvârșirea acestora, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, sporită la 4 ani, apare ca inexplicabil faptul că petiționarul a formulat plângere împotriva procurorului H.D. și colonelului P.G. abia la data de 23 ianuarie 2003.
De asemenea, Curtea de Apel Galați a înlăturat, ca nefondate, susținerile petiționarului potrivit cărora Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați nu a putut face cercetări deoarece dosarul nr. 620/P/2002 al Tribunalului Galați se afla la Curtea de Apel București, deoarece a constatat că la dosarul nr. 167/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați au fost atașate plângerea și memoriile petiționarului C.V. precum și copii de pe majoritatea înscrisurilor existente la dosarul nr. 117/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
De asemenea, petiționarul, la momentul acordării cuvântului în dezbateri, a înțeles să mai depună la dosarul cauzei un amplu set de înscrisuri, pe care prima instanță analizându-le, a constatat că se referă la aspecte pe care inculpatul le-a invocat cu ocazia soluționării cauzei penale nr. 620/P/2002 a Tribunalului Galați, cât și cu ocazia soluționării căilor de atac promovate împotriva sentinței penale nr. 27 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Galați.
Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate și reiterând motivele arătate în cuprinsul plângerii formulate la prima instanță. A depus și de această dată un amplu set de acte în dovedirea susținerilor sale. A solicitat casarea sentinței penale atacate în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (2) lit. c) și d) și pe fond, admițând plângerea, desființarea rezoluțiilor nr. 71/II/2/2004 din 16 februarie 2004 și nr. 167/P/2003 din 12 decembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi intimați.
Recursul declarat de petiționar este nefondat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză se constată că instanța de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar, fiind legale și temeinice rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunile de arestare nelegală și cercetare abuzivă și tortură presupuse a fi săvârșite de intimații H.D. și P.G., întrucât aceste fapte nu au existat.
Așa cum corect s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale nu există indicii care să justifice aprecierea că intimații H.D. și P.G., cu ocazia instrumentării urmăririi penale începute la 20 ianuarie 2002 în dosarul nr. 117/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați ar fi săvârșit vreo faptă penală, deoarece aceștia nu și-au încălcat îndatoririle de serviciu prin neîndeplinirea sau îndeplinirea lor defectuoasă. Soluția pronunțată ulterior la 22 ianuarie 2003 cu ocazia judecării dosarului penal constituit, a fost conformă cu probele administrate în dosar, fiind rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale în vigoare, ce a confirmat faptul că ai existat indicii temeinice că inculpatul C.V. (petiționarul din prezenta cauză) a săvârșit două fapte sancționate de legea penală (complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 raportat la art. 178 C. vam. și infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000).
în consecință, motivele de casare nu sunt întemeiate, iar alte motive, susceptibile a fi analizate din oficiu nu se constată, astfel că înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4546/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4453/2005. Penal → |
|---|
