ICCJ. Decizia nr. 4579/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1488 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul M.G. referitor la pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 453/2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 5722/2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1015/2004, a admis apelul condamnatului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Rejudecând Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 339 din 16 martie 2005, a respins, ca nefondată, contestația la executare.
S-a reținut că solicitarea condamnatului de a se deduce din pedeapsă perioada executată de la 19 ianuarie 1991 la 1 iunie 1993 la zi este nefondată întrucât această perioadă a fost avută în vedere la calcularea restului neexecutat din pedeapsa ce constituie prim termen al recidivei.
Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 415 din 24 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
S-a reținut că nu se putea deduce din pedeapsa rezultată din contopire perioada solicitată de contestator care a fost avută în vedere la stabilirea restului rămas neexecutat.
Condamnatul a declarat recurs susținând că neîntemeiat i s-a respins contestația la executare întrucât s-a omis să i se scadă din pedeapsă, durata de un an și 6 luni închisoare executată în perioada 9 ianuarie 1991 - 21 iunie 1992.
A mai susținut contestatorul că greșit s-a reținut că nu a executat un rest de 3 ani,3 luni și 7 zile din pedeapsa de 4 ani,8 luni și 20 de zile aplicată de Judecătoria sectorului 1 București prin sentința penală nr. 205/1991 întrucât mandatul de executare a fost anulat de Judecătoria Buftea ca urmare a contopirii cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni pentru ucidere din culpă.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 453 din 12 mai 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă la 5 decembrie 2003, a fost admisă cererea de contopire formulată de condamnatul M.G.
S-a dispus descontopirea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 916/1994 a Judecătoriei Ilfov în pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a menținut revocarea liberării condiționate cu privire la restul de 4 ani, 6 luni și 20 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani, 6 luni și 20 zile aplicată prin sentința penală nr. 425/1992 a Judecătoriei Giurgiu.
Conform art. 36, raportat la art. 34 C. pen., pedepsele de 2 ani și de 6 ani închisoare, astfel cum au rezultat fiecare în urma aplicării art. 61, au fost contopite cu pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67/2000 a Tribunalului București, secția I penală, urmând ca cel condamnat să execute pedeapsa de 18 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final condamnatul având de executat 20 ani închisoare.
S-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani.
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsă perioada executată de la 21 iunie 1992 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza celor două sentințe și emiterea unui nou mandat.
Se constată că prin sentințele penale nr. 67/2002 și 916/2004 s-a reținut comiterea infracțiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 de zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 425/1992 a Judecătoriei Giurgiu și în consecință restul de 4 ani, 6 luni și 20 de zile rămas neexecutat din această pedeapsă a fost contopit cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise în condițiile art. 37 lit. a) C. pen.
Așa fiind, se reține că perioada executată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 425/1992 a Judecătoriei Giurgiu ce a fost avută în vedere, contopirea efectuându-se numai cu restul rămas neexecutat.
în consecință, această perioadă nu putea fi scăzută și din pedeapsa stabilită conform art. 36 alin. (3) C. pen., aplicabil în cazul concursului de infracțiuni.
Nu poate fi primită nici cealaltă critică formulată de condamnat întrucât cuantumul restului de pedeapsă neexecutat a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin sentințele nr. 67/2002 și nr. 916/1994 și nu poate fi modificat pe calea contestației la executare, care nu este cale de atac împotriva hotărârilor definitive.
Față de toate considerentele expuse se constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice astfel încât recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4578/2005. Penal → |
|---|
