ICCJ. Decizia nr. 4528/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 746 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, inculpatul ȘT.I. zis D.U., fost R. a fost condamnat, la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 ianuarie 2004 la zi.
S-a luat act de declarația părții vătămate M.A. că nu se constituie parte civilă.
S-a constatat că Spitalul Clinic Județean nr. 1 Craiova nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
în seara de 16 ianuarie 2004, partea vătămată M.A., care se afla în barul C. din Craiova a constatat că i-a dispărut telefonul mobil și a bănuit că i-a fost luat de inculpatul Șt.I. pe care îl cunoscuse în Italia și care venise la masa lui împreună cu V.V., pe care, de asemenea, îl cunoscuse în Italia.
în noaptea de 17 ianuarie 2004, partea vătămată, însoțită de prietenii săi D.N.O. și V.T., s-a deplasat în Gara Craiova. Aici l-au întâlnit pe inculpat căruia partea vătămată i-a spus că nu este frumos ce a făcut, întrucât, după ce a parcat el și V.V., a constatat dispariția telefonului.
Inculpatul a spus că nu a luat el telefonul, dar va încerca să i-l găsească.
Partea vătămată a rămas în compania prietenilor săi și după aproximativ o oră inculpatul l-a sunat pe telefonul mobil al martorului D.N.O. și i-a spus că i-a găsit telefonul și au stabilit să se întâlnească în jurul orei 3 în zona Ciuperca pentru a i-l restitui.
Partea vătămată și martorii s-au deplasat cu autoturismul la locul de întâlnire unde la scurt timp a venit și inculpatul, cu o mașină, fiind însoțit de un tânăr pe care partea vătămată și martorii nu îl cunoșteau.
Partea vătămată a coborât de la volan, iar martorii au rămas în mașină și au deschis geamurile pentru a auzi ce se discută.
Inculpatul i-a dat părții vătămate telefonul iar aceasta i-a spus din nou că nu este frumos ce a făcut. Surprins inculpatul l-a înjurat pe M.A., care a încercat să facă un gest prietenesc, dar inculpatul l-a lovit de mai multe ori în cap și peste corp.
în aceste condiții martorii au coborât din autoturism iar inculpatul s-a urcat în autoturismul cu care venise și a părăsit în grabă locul faptei.
Partea vătămată le-a spus martorilor că a fost înjunghiat fiind transportat la spital unde s-a constatat că prezenta o plagă tăiată penetrantă latero-abdominală stângă cu eviscerație mare epilon; plagă tăiată buză inferioară; plagă tăiată nepenetrantă latero-toracică stângă și hemiperitoneu minim.
Prin raportul de constatare medico - legală nr. 208/ A1 din 30 ianuarie 2004 s-a concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce, la 18 ianuarie 2004, prin lovire cu un corp tăietor - înțepător (posibil cuțit).
S-a mai concluzionat că leziunile au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.
Instanța a înlăturat susținerile făcute de inculpat în fața instanței, în sensul că după ce a restituit părții vătămate telefonul, pe care îl găsise pe jos și îl lăsase la martorul A.P., una dintre cele trei persoane care o însoțeau pe partea vătămată a încercat să-i ia telefonul de la gât și la un moment dat toți au început să-l lovească amenințându-l că îl duc la poliție. în aceste împrejurări pentru a se apăra, a lovit la întâmplare cu briceagul fără să intenționeze să lovească pe cineva anume.
S-a reținut că între declarația inculpatului și cea a martorului A.P., audiat de instanță la cererea inculpatului există numeroase contradicții, astfel încât, în raport cu celelalte probe administrate în cauză, afirmațiile acestora se dovedesc a fi nesincere.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 165 din 16 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține că fapta a fost comisă în legitimă apărare sau în stare de provocare deoarece din declarațiile martorilor, inclusiv a celor audiați în apel, rezultă că inculpatul nu se afla în situația de a înlătura un atac injust îndreptat împotriva sa, iar pe de altă parte inculpatul este cel care a generat starea conflictuală.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia s-a arătat că se impune restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale deoarece nu a fost identificat minorul care l-a însoțit pe inculpat și nu s-au făcut confruntări între inculpat și partea vătămată și inculpat și martori.
în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) prin fapta fiind comisă în legitimă apărare sau aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei conform art. 76.
S-a mai susținut că nejustificat instanța de apel nu a avut în vedere declarațiile date de martorii pe care i-a audiat.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 9, 10, 14, 171 _i 18 C. pen., dar nu este fondat.
Astfel, se constată că în declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul a pretins că nici nu a fost la locul faptei și a negat orice conflict cu partea vătămată sau prietenii săi.
în fața instanței inculpatul și-a schimbat poziția și a afirmat că a găsit telefonul părții vătămate pe jos și l-a lăsat în locuința lui A.P. care l-a și însoțit când s-a dus să restituie telefonul.
Prima instanță l-a audiat ca martor pe A.P., iar acesta a susținut că l-a însoțit pe inculpat și a asistat la conflict.
Așa fiind, se constată că persoana despre care inculpatul a afirmat că a fost cu el la locul faptei, a fost audiată de prima instanță situație în care, în mod evident solicitarea de a se restitui cauza la procuror în vederea identificării acestei persoane este nefondată.
Este nefondat și motivul de recurs vizând faptul că instanța de apel nu a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în această fază a procesului.
într-adevăr, în apel au fost audiați, în apărare martorii C.G. și L.T., care au declarat că nu au fost de față la comiterea faptei ci doar la judecata țigănească a inculpatului astfel încât cunosc relatările făcute de atunci de acesta.
Față de împrejurarea că acești martori nu cunosc, decât din relatările inculpatului ce s-a întâmplat, în mod justificat afirmațiile lor nu au fost avute în vedere atâta timp cât celelalte probe directe infirmă susținerile inculpatului.
Din examinarea întregului material probator rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de instanță pe baza declarațiilor părții vătămate coroborate cu cele ale martorilor V.T., D.N.O., M.M.C. și V.V., cu procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de constatare medico - legală.
Declarația inculpatului în mod corect nu a fost avută în vedere întrucât nu se coroborează cu alte probe, fiind în contradicție chiar cu declarația martorului A.P. Așa cum corect a reținut instanța cei doi relatează diferit modul în care s-ar fi desfășurat conflictul, iar pe de altă parte afirmațiile acestora sunt infirmate de toate celelalte probe.
De altfel, având în vedere că partea vătămată a suferit trei plăgi tăiate în zone diferite ale corpului, este neverosimilă susținerea inculpatului că în învălmășeală a lovit din întâmplare pentru a se apăra, fără să urmărească să rănească pe cineva.
Aceiași concluzie se impune în raport de faptul că loviturile au fost de mare intensitate, una din plăgi fiind penetrantă latero - abdominal stânga cu eviscerație de mare epilon.
în consecință corect s-a stabilit că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține că fapta a fost comisă în legitimă apărare deoarece nu a existat nici un atac direct, material și injust împotriva inculpatului.
Nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de art. 73 lit. b), întrucât nu rezultă nici un comportament provocator al părții vătămate.
Se apreciază că pedeapsa a fost corect stabilită în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare pericolului social ridicat al faptei determinat de împrejurările concrete în care a fost comisă, inculpatul acționând fără ezitare într-un loc public și în prezența mai multor persoane, dar și de faptul că inculpatul este recidivist iar una dintre condamnările anterioare a fost atrasă de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Reținând și faptul că nu există motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4578/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4487/2005. Penal → |
|---|
