ICCJ. Decizia nr. 3244/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 76 pronunțată la 9 martie 2004, în dosarul penal nr. 2633/2003, Tribunalul Gorj, secția penală, a înlăturat starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și l-a condamnat pe inculpatul R.P.D.D., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt că, în seara zilei de 11 februarie 2003, la barul M. din localitatea Bumbești Jiu, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice cu alți tineri, fără vreun motiv l-a înjunghiat pe partea vătămată F.V., membru din formația de muzică din local.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că leziunile suferite au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, dar nu au pus viața părții vătămate în primejdie deși agresiunea a vizat o zonă vitală, fiind superficiale.
Vinovăția inculpatului a fost recunoscută de acesta și susținută de toate celelalte probe administrate cu înscrisuri, declarații de martori.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 400 pronunțată la 14 septembrie 2004, în dosarul penal nr. 766/P/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului ce viza încadrarea juridică în infracțiunea de lovire și reținerea de circumstanțe atenuante.
împotriva acestei decizii, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs criticând decizia de apel sub aspectul greșitei încadrări juridice [(art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] și al individualizării pedepsei [(art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Inculpatul a solicitat condamnarea cu circumstanțe atenuante pentru infracțiunea de lovire.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare în raport de criticile aduse și materialul probator existent, ținând seama de legislația în vigoare aplicabilă în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ambele instanțe au reținut corect situația de fapt și au dat o încadrare juridică corespunzătoare întrucât din felul cum a procedat inculpatul se poate desprinde convingerea că a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate (împungerea hemitoracelui cu cuțitul).
Instrumentul vulnerant folosit era apt să producă moartea, zona vizată, hemitoracele, cuprinde organe vitale iar intensitatea redusă nu a reprezentat o manifestare volițională a inculpatului, ci rezultatul consumului de alcool care i-a redus forța.
Nici individualizarea pedepsei nu este greșită, deoarece inculpatul chiar nu are circumstanțe atenuante, ba chiar în minorat a suferit condamnări și persoana sa prezintă real pericol social și pentru ordinea publică, purtând cu sine cuțit și reacționând violent asupra celor din jur, chiar fără motiv.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul inculpatului. Acesta a suportat și consecințele prevăzute de art. 191, 192 C. proc. pen., cu privire la cheltuielile judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3273/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4579/2005. Penal → |
|---|
