ICCJ. Decizia nr. 512/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 512/2005
Dosar nr. 6932/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101/ P din 2 iulie 2004, Tribunalul Neamţ a dispus condamnarea inculpatului R.S. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a admis acţiunea civilă a părţilor vătămate D.A. şi P.I. în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate la data executării, respectiv câte 1 milion lei pentru fiecare parte.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă C.J.
În sfârşit, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că inculpatul, pensionar, şi-a organizat un adăpost pe un teren proprietate în afara satului, unde obişnuia să doarmă.
Stâna părţilor vătămate P.I şi D.A. se află în apropierea adăpostului.
În ziua de 10 august 2003, partea vătămată D.A. a dat drumul celor 6 porci pe care îi ţinea la stână.
Văzând că porcii sunt pe proprietatea sa, cu o furcă a înţepat un porc, iar în momentul în care partea vătămată D.A. i-a cerut să-i înapoieze porcii, inculpatul a ameninţat-o cu moartea, afirmând că o va bate şi viola.
Seara, această parte vătămată i-a povestit concubinului incidentul. Acesta s-a deplasat la inculpat, cerându-i restituirea porcului care fusese sacrificat şi eviscerat, dar şi acesta a fost ameninţat cu moartea. Cum inculpatul era sub influenţa băuturilor alcoolice s-a retras.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpatul.
Parchetul, prin apelul formulat, a susţinut greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie şi greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de omor.
Inculpatul, prin apel a solicitat achitarea pentru infracţiunea de omor, iar pentru infracţiunea de tâlhărie, schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar, achitarea pentru această infracţiune.
Prin Decizia penală nr. 327 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
S-a dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri pronunţate de instanţa de control judiciar a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Parchetul, prin motivele de recurs a cerut casarea hotărârilor şi în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tâlhărie şi greşita achitare pentru infracţiunea de omor.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a actelor şi lucrărilor dosarului se constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, dând o încadrare juridică faptelor, stabilind vinovăţia inculpatului numai pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate (infracţiunea de tâlhărie), instanţele au avut în vedere pe de o parte, pericolul social ridicat al faptei cât şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei, prejudiciul cauzat părţilor vătămate (recuperat parţial), cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, în vârstă de 50 ani, căsătorit, are patru copii majori, cât şi faptul că acesta a mai suferit condamnări pentru infracţiuni de furt şi tâlhărie, fiind respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), încât nu se justifică majorarea acesteia.
Referitor la infracţiunea de omor, corect s-a reţinut că nu există dovezi în acest sens.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, C., B.G. rezultă că nu au văzut, nici auzit ceva suspect la locuinţa victimei în noaptea dispariţiei.
Mai mult, nu sunt martori oculari care să ateste că inculpatul a ucis victima. De asemenea, nu există date care să confirme modalitatea în care victima a fost omorâtă şi transportată de la domiciliul ei până la locul unde a fost descoperită.
Nici probele ştiinţifice efecte în cauză nu atestă vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor, chiar dacă s-a relatat pe marginea conflictului dintre părţi, când inculpatul ar fi făcut ameninţări cu moartea.
Ca atare, instanţele corect au apreciat probele administrate pe baza cărora s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de omor.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 august 2003 la 24 ianuarie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 327 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul R.S.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului dela 29 august 2003 la 24 ianuarie 2005.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 509/2005. Penal. Sart.174, art.208, 209 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 513/2005. Penal. Arest preventivă. Recurs în... → |
|---|
