ICCJ. Decizia nr. 524/2005. Penal. Plângere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 524/2005

Dosar nr. 6880/2004

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Persoanele vătămate T.P. şi P.T. au formulat plângere împotriva rezoluţiei din 8 septembrie 2004, dată în dosarul nr. 211/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, aşa cum a fost completată prin rezoluţia procurorului din 12 octombrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef C.N. şi comisarul D.T.D., privind infracţiunile de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, prevăzute de art. 266 alin. (2) C. pen., respectiv art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că susţinerile petiţionarilor nu se confirmă. Referitor la afirmaţiile persoanelor vătămate privind efectuarea unor acte de urmărire penală de către persoanele faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deşi competenţa aparţinea procurorului, s-a reţinut prin rezoluţia atacată că declaraţiile inculpaţilor sunt avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.

De asemenea, s-a mai arătat că în măsura în care probele ar fi obţinute în mod nelegal, ar fi înlăturate de instanţe.

Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu privire la C.N. şi D.T.D., privind infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 266 alin. (2) C. pen., au formulat plângeri persoanele vătămate T.P. şi P.T., solicitând admiterea acestora şi continuarea cercetărilor.

Prin rezoluţia din 12 octombrie 2004, dată în dosarul penal nr. 917/II/2/2004 procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins plângerile formulate de T.P. şi P.T. ca neîntemeiate.

S-a dispus completarea rezoluţiei nr. 211/P/2004 din data de 8 septembrie 2004, în sensul neînceperii urmăririi penale faţă de comisarul şef C.N. şi comisarul D.T.D. şi sub aspectul comiterii infracţiunii de arestare nelegală şi cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.

În aceste condiţii, petenţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., au formulat plângere la instanţă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Prin sentinţa penală nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. 1645/F/2004 s-a dispus respingerea plângerilor formulate de persoanele vătămate T.P. şi P.T. împotriva rezoluţiei procurorului din 8 septembrie 2004 aşa cum a fost completată prin rezoluţia procurorului din 12 octombrie 2004, pronunţate în dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 211/P/2004 şi, respectiv 917/P/II/2004.

Persoanele vătămate au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs petiţionarii T.P. şi P.T., reiterând necesitatea desfiinţării rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Recursurile declarate de petiţionari sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Analizând actele premergătoare dispuse în cauză prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv arestarea nelegală şi cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., se constată că există suficiente date pe baza cărora procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef C.N. şi comisarul D.T.D.

Relativ la susţinerile petiţionarilor, în sensul că au fost audiaţi de persoanele faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în condiţiile în care infracţiunile pentru care erau cercetaţi impuneau efectuarea urmăririi penale de către procuror potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., se constată pe de o parte, că declaraţiile olografe au fost date în prezenţa procurorului, iar pe de altă parte, arestarea preventivă s-a dispus de judecător după ce în prealabil, s-a procedat la ascultarea acestora în prezenţa apărătorilor.

În acelaşi sens, nu rezultă date care să conducă la concluzia că în cauză s-ar fi procedat la obţinerea unor probe în mod ilegal.

Ca atare, atâta timp cât cu prilejul actelor premergătoare, nu s-au conturat indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef C.N. şi comisarul D.T.D.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii T.P. şi P.T. împotriva sentinţei penale nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii T.P. şi P.T. împotriva sentinţei penale nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.

Obligă pe recurentul petiţionar T.P. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurentul petiţionar P.T. la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 524/2005. Penal. Plângere. Recurs