ICCJ. Decizia nr. 521/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 521/2005
Dosar nr. 6635/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1238 din 1 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat I.Ş., împotriva sentinţei penale nr. 481 din 27 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că:
Petiţionarul condamnat a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), susţinând că este nevinovat pentru două dintre faptele de tâlhărie reţinute în sarcina sa (părţi vătămate D.C. şi B.S.).
Tribunalul, analizând cererea condamnatului a constatat că în cauză nu se regăseşte nici unul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul I.Ş., învederând faptul că, în cursul urmăririi penale, împotriva lui s-au exercitat acte de violenţă de către organele de poliţie, fiind obligat să recunoască săvârşirea faptelor pentru care, ulterior, a fost condamnat. În acest moment se află în posesia unor probe noi, respectiv martori care pot dovedi nevinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr. 793/ A din 25 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3677/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul I.Ş.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluţia tribunalului este legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. pen.
Împotriva acestei decizii revizuientul a declarat recurs, susţinând că el este autor doar al unei fapte de tâlhărie, pentru celelalte două fiind condamnat pe nedrept, ca urmare a abuzurilor organelor de urmărire penală.
În memoriul depus ulterior la instanţa de recurs, revizuientul arată că i-au fost încălcate o serie de drepturi procesuale.
Totodată a solicitat reaudierea unor martori prin care îşi dovedeşte nevinovăţia.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, un expert, sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
În speţă, motivele susţinute de inculpat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menţionate, întrucât se invocă apărarea iniţială privind săvârşirea a două dintre fapte de către o altă persoană, apărare care a fost verificată în tot cursul procesului penal.
Ca urmare, Înalta Curte constată că soluţiile de respingere a cererii de revizuire pronunţate de instanţe sunt temeinice şi legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.Ş. împotriva deciziei penale nr. 793/ A din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 519/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 523/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
