ICCJ. Decizia nr. 5481/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5481/2005
Dosar nr. 3433/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 2 septembrie 1998 a Tribunalului Vaslui inculpatul N.A. a fost condamnat, la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut, că în seara de 5 aprilie 1998, inculpatul a aplicat victimei P.D., într-un loc public, o lovitură cu cuţitul în regiunea abdominală cauzându-i leziuni care a dus la decesul acesteia.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de inculpat.
Condamnatul a formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 150/1998 a Tribunalului Vaslui susţinând că nu este el autorul faptei şi a solicitat reaudierea martorilor şi a susţinut că a formulat plângere împotriva şefului de post.
Prin sentinţa penală nr. 313 din 14 iulie 2004, Tribunalul Vaslui a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
S-a reţinut că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru a se dovedi fapte şi împrejurări deja verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Pe de altă parte s-a reţinut că nu s-a dovedit că şeful de post, care a efectuat acte de cercetare penală, a comis vreo infracţiune în legătură cu cauza.
Prin Decizia penală nr. 60 din 10 februarie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul declarat de revizuient.
Revizuientul a declarat recurs susţinând că greşit i s-a respins cererea de revizuire întrucât din actele dosarului rezultă că numitul C.P., care a găsit victima şi a sesizat organele de cercetare penală, nu a fost audiat, iar martorii M.T. şi F.V. au dat declaraţii mincinoase.
Recursul nu este fondat.
Revizuirea poate fi cerută numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Revizuientul a invocat drept temei al cererii dispoziţiile art. 394 lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
Se constată însă că nu rezultă că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Astfel, din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că cel care a găsit victima şi a sesizat organele de cercetare penală este numitul C.P.
Aceeaşi împrejurare rezultă din declaraţiile martorei M.T.
Deci faptul că victima a fost găsită de C.P. nu constituie o împrejurare nouă, necunoscută de instanţa care a soluţionat cauza.
De asemenea, potrivit art. 395 C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b) şi d) C. proc. pen., se dovedesc prin hotărâre judecătorească de condamnare sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului.
Cum în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă, în mod corect s-a constatat că nu există cazurile de revizuire invocate.
De altfel, din memoriile depuse la dosar de revizuient rezultă că plângerile formulate împotriva martorei şi organelor de cercetare nu au fost încă soluţionate.
Aşa fiind, se constată că soluţia de respingere a cererii de revizuire este legală şi temeinică.
Cum din examinarea cauzei nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul va fi obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient N.A. împotriva deciziei penale nr. 60 din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă revizuientul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5474/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5483/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
