ICCJ. Decizia nr. 5568/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5568/2005
Dosar nr. 4753/2005
Şedinţa publică din 3 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 234 din 20 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 3/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul S.S. a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea respectiv 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 864, alin. (1) C. pen., raportat la art. 84 C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi beneficiul graţierii pentru pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 5171/2002 a Judecătoriei Craiova, urmând ca pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauza de faţă, în total 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă reţinerea de la 23 februarie la 24 februarie 2002 şi arestarea preventivă de la 13 octombrie 2004 până la zi.
A constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a dispus, de asemenea, confiscarea de la inculpat a sumelor de 13.000 dolari S.U.A. şi 5000 Euro, reprezentând bani deţinuţi ca urmare a săvârşirii infracţiunilor.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Pe data de 23 mai 2002, a transportat-o pe partea vătămată C.A.E. (26 ani) în Italia, promiţându-i că o va ajuta să lucreze ca îngrijitoare la o familie de bătrâni.
Ajunsă la Bologna – San Lazzaro, partea vătămată a fost condusă într-un apartament, deposedată de paşaport şi înştiinţată că va trebui să se prostitueze în folosul inculpatului, în caz contrar, atât ea cât şi familia ei vor avea de suferit.
Ameninţată telefonic, în mod repetat, de inculpat şi de soţia acestuia care se afla în Italia, partea vătămată a acceptat să se prostitueze în folosul inculpatului până în ianuarie 2004, când a formulat o plângere împotriva inculpatului la chestura din Bologna.
Banii obţinuţi din activitatea prestată de partea vătămată, erau trimişi în ţară inculpatului prin diferite persoane sau prin W.U.
În mod similar a procedat şi cu partea vătămată C.C.L. (21 ani), pe care a cazat-o în acelaşi apartament.
Aceeaşi modalitate de recrutare şi exploatare, a folosit-o inculpatul şi în cazul părţii vătămate B.M.T. (20 ani), pe care a transportat-o în Italia în octombrie 2003.
În perioada 29 decembrie 2003 – 8 ianuarie 2004, această parte vătămată a fost trimisă de inculpat în Franţa, în acelaşi scop, fiind cazată într-un apartament cu alţi cetăţeni români care se ocupau cu obţinerea de venituri ilicite prin furt şi cerşetorie.
La sfârşitul lunii ianuarie 2004, părţile vătămate B.M.T. şi C.C. au formulat un denunţ la chestura din Bologna împotriva inculpatului şi a soţiei sale S.M., care venise în Italia să le supravegheze.
Împotriva sentinţei sus-arătate a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni continuate de trafic de persoane şi proxenetism, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 329 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 232 din 4 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 889/P/2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi respectiv art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută revocarea suspendării sub supraveghere şi a beneficiului graţierii, astfel încât inculpatul va executa în total pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Nemulţumit de soluţia instanţei de apel, în termen legal, inculpatul S.S. a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul ales, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
Într-un ultim subsidiar, a solicitat înlăturarea alin. (2) lit. a) din încadrarea juridică a faptelor şi implicit reducerea pedepsei.
Primul motiv de recurs este nejustificat, neavând fundament în probele aflate la dosar, din care rezultă, fără echivoc, săvârşirea infracţiunii în modalitatea în care a fost reţinută de instanţa de fond şi reîncadrată juridic de către instanţa de apel, în cauză fiind conturate elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane.
Nici cel de-al doilea motiv de casare nu poate fi primit, neavând consistenţă juridică.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, în perioada mai 2002 – ianuarie 2004, inculpatul a recrutat, transportat şi cazat cele trei părţi vătămate în Italia şi Franţa, prin inducerea în eroare, ameninţare şi violenţă cu scopul obligării la practicarea prostituţiei şi exploatării lor în acest mod (la activitatea infracţională a inculpatului a participat şi soţia sa precum şi alte persoane din anturajul acestuia) şi nu cu scopul de a le îndemna ori înlesni practicarea prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei, modalităţi prin care se poate comite infracţiunea de proxenetism prevăzută în Codul penal.
Aşadar, recrutarea, transportarea, cazarea părţilor vătămate prin înşelăciune cu promisiunea de a le duce în străinătate pentru a munci în condiţii avantajoase, dar în realitate pentru a le constrânge la practicarea prostituţiei în scopul exploatării lor de către inculpat constituie infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi nu aceea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.
În cazul acestei din urmă infracţiuni, cu excepţia situaţiei când fapta este comisă prin constrângere, modalităţile alternative ale laturii obiective presupune existenţa consimţământului subiectului pasiv de a se prostitua.
Dimpotrivă, la infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, latura obiectivă, oricare dintre faptele materiale concrete trebuie să se realizeze fără consimţământul subiectului pasiv, voinţa acestuia fiind înfrântă, viciată de către autor, sau ea nu există deoarece este într-o stare care nu-i permite să şi-o exprime.
Aşa fiind, nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism.
De asemenea, nu poate fi schimbată încadrarea juridică, prin înlăturarea alin. (2) lit. a) de la art. 12 din Legea nr. 678/2001, întrucât aşa cum rezultă din actele şi lucrările din dosar, inculpatul a fost ajutat în activitatea sa atât de soţie cât şi de prietenii care l-au sprijinit să transporte victimele şi să-şi încaseze banii rezultaţi în urma exploatării sexuale a acestora.
În cauză nu se justifică reindividualizarea pedepsei, instanţa de apel ţinând cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515, pct. 1 lit. b), C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192, alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 232 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii preventive de la 23 februarie la 24 februarie 2002 şi durata arestării preventive de la 13 octombrie 2004 la 3 octombrie 2005.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5483/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5684/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
