ICCJ. Decizia nr. 5474/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5474/2005
Dosar nr. 4753/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 638 din 17 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul D.B.M.A.F. a fost condamnat la 6 ani închisoare.
Acelaşi inculpat a fost condamnat în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 28 septembrie 2004 la zi.
S-a menţinut arestarea preventivă.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat 82,01 gr. heroină şi 10 comprimate methadonă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt că, la data de 27 septembrie 2004, martorul I.V. a fost depistat de poliţie având asupra sa cantitatea de 4,24 gr. heroină destinată vânzării.
Martorul a declarat că a cumpărat heroina de la un cetăţean arab pe care îl cunoştea sub numele B., identificat ulterior în persoana inculpatului D.B.M.A.F.
Cu ocazia percheziţiei efectuate în locuinţa inculpatului, s-a găsit o ţigară înfăşurată la un capăt prin răsucire, conţinând heroină în amestec cu tutun, într-un şifonier, un tub cu 18 tablete de methadonă, sub pat, într-o pungă de plastic, 82,05 gr. heroină şi 0,63 gr. heroină în baie într-un capac de spray deodorant.
În faza de urmărire penală, inculpatul a precizat că este consumator de heroină din august 2004, iar heroina din ţigară şi cantitatea de 0,63 heroină, găsită în baie, erau destinate consumului propriu. Inculpatul a mai susţinut că a primit în trei rânduri de la numitul R. cantităţi mai mari de heroină pentru care a achitat 1.200.000 lei/gr.
Referitor la cantitatea de 82,05 gr. heroină inculpatul a afirmat că i-a fost adusă de R. şi că era destinată vânzării, iar pastilele de methadonă erau destinate consumului propriu deoarece dorea să renunţe la consumul de heroină, dar nu a prezentat reţetă pentru cumpărarea acesteia.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor anterioare şi a recunoscut numai săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, susţinând că nu a vândut heroină martorului I.V., iar cantitatea mai mare de heroină, i-a fost predată de numitul R. cu 30 minute înainte de efectuarea percheziţiei şi că aparţine martorului I.V. Inculpatul a susţinut că pentru serviciul făcut urma să primească heroină pentru consumul propriu.
Instanţa a înlăturat aceste susţineri ale inculpatului care sunt în contradicţie cu declaraţiile martorilor I.V., P.F. şi O.O.
S-a reţinut că în drept fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 4 din acelaşi act normativ.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social în raport cu cantităţile mari de droguri de mare risc destinate comercializării şi consumului propriu, precum şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit şi are un copil minor, datele personale justificând reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 528 din 4 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia, reţinându-se şi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus la zi arestarea preventivă şi s-a menţinut starea de arest.
Prin aceiaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că greşit prima instanţă a înlăturat alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 atâta timp cât aceste dispoziţii reprezintă forme de bază a infracţiunii de trafic de droguri.
S-a mai reţinut că justificat s-au acordat inculpatului circumstanţe atenuante.
De asemenea, s-a apreciat că în mod corect nu s-a dispus expulzarea inculpatului având în vedere faptul că soţia acestuia este de naţionalitate română.
S-a reţinut că apelul inculpatului nu este fondat întrucât situaţia de fapt a fost corect reţinută pe baza probelor administrate din care rezultă că inculpatul a vândut, la 27 septembrie 2004, 4,24 gr. heroină şi că a deţinut în vederea comercializării 82,05 gr. heroină, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a apreciat că este nefondată solicitarea de reducere a pedepsei.
Inculpatul a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
S-a arătat în motivarea recursului că încadrarea juridică este greşită întrucât inculpatul a deţinut droguri numai în vederea consumului propriu, iar cele destinate vânzării nu-i aparţineau lui, ci martorului denunţător.
S-a mai susţinut că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate rezultă că inculpatul a deţinut droguri nu numai pentru consumul propriu, ci şi în vederea comercializării, precum şi faptul că a şi vândut droguri.
Această situaţie de fapt rezultă din procesul verbal de percheziţie domiciliară, din declaraţiile martorilor I.V., P.F. şi O.O., coroborate şi cu declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală.
În mod corect nu a fost avută în vedere declaraţia dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească întrucât aceasta nu poate constitui mijloc de probă atâta timp cât nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză.
Aşa fiind, se constată că este corectă şi încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat.
Curtea apreciază că nu este fondată nici critica vizând individualizarea pedepselor, care, prin reţinerea circumstanţelor atenuante au fost stabilite sub minimul prevăzut de lege.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.B.M.A.F. împotriva deciziei penale nr. 528 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2004 la 28 septembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5371/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5481/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
