ICCJ. Decizia nr. 5371/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5371/2005
Dosar nr. 3263/2005
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47/ D din 20 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 6972/2004, în baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, a fost condamnat inculpatul M.C.G., aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea pe timp de 24 ore şi arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 31 august 2004, până la zi.
În baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă din 27/28 august 2004.
A fost condamnat inculpatul L.N., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată pentru art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., faptă din 17 iulie 2001, prin sentinţa penală nr. 1717 din 17 mai 2002 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 6 iunie 2002.
În baza art. 83 C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi, respectiv, beneficiul graţierii condiţionate cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru art. 208 – art. 209 lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) alin. (2), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., faptă din 18 februarie 2002, prin sentinţa penală nr. 304 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă la 9 aprilie 2004.
În baza art. 33 lit. a), cu art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, de un an închisoare (pentru care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen.) şi de 2 ani închisoare (pentru care s-au aplicat dispoziţiile art. 83 C. pen., şi ale art. 7 din Legea nr. 543/2002), în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
S-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
Pedeapsa de executat: 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea pe timp de 24 ore, din 17 iulie 2001, perioada executată prin deţinere de la 19 februarie 2002, la 20 martie 2002, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu data de 31 august 2004 până la zi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a respins, ca nefondată, cererea privind obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri civile, formulată de partea vătămată B.A.
S-a respins, ca nefondată, cererea părţii vătămate B.A., privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 27 august 2004, în jurul orei 1,00, partea vătămată B.A. (în vârstă de 14 ani şi 10 luni) a fost contactată telefonic de prietenul său, R.B., care a invitat-o la discoteca B.S. din localitate. Partea vătămată a acceptat invitaţia şi, în timp ce se aflau în discotecă, s-au întâlnit cu inculpatul L.N. care le-a propus celor doi să meargă împreună la restaurantul M. din Oneşti, pentru a consuma câte o friptură. În acest scop, cei trei s-au deplasat cu un taxi comandat de inculpat, spre restaurant, însă, pe traseu, inculpatul i-a cerut şoferului să continue deplasarea până la locuinţa sa din cartierul Slobozia, motivând că nu dispune de bani româneşti pentru plata cursei.
Partea vătămată şi prietenul acesteia s-au deplasat cu taxiul până la locuinţa inculpatului, aşteptând în maşină aproximativ 10 minute, cât a lipsit inculpatul, după care au plecat spre oraş.
La mică distanţă de locuinţa inculpatului, în dreptul şcolii generale din cartier, inculpatul i-a cerut şoferului de taxi (S.S.), să oprească maşina în locul respectiv, unde a coborât, împreună cu partea vătămată şi prietenul acesteia. La scurt timp şi-a făcut apariţia şi inculpatul M.C.G.
La un moment dat, inculpatul M.C.G. s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o de mijloc şi a împins-o în curtea şcolii, unde, în spatele clădirii, pe scări, i-a cerut să se dezbrace. Întrucât aceasta a refuzat, a lovit-o cu pumnul în zona umerilor, după care s-a descheiat la pantaloni, cerându-i părţii vătămate să întreţină cu el raport sexual oral. În aceste condiţii, partea vătămată s-a dezbrăcat, iar după ce actul sexual s-a consumat, inculpatul L.N. i-a cerut victimei să întreţină şi cu el raport sexual normal. Cum aceasta a refuzat, inculpatul L.N. a imobilizat-o, apucând-o cu ambele braţe de mijloc şi a întreţinut cu aceasta raport sexual normal.
Pentru a-i înăbuşi strigătele părţii vătămate, în împrejurările în care s-au comis faptele descrise mai sus, inculpaţii i-au acoperit gura cu palma şi au exercitat violenţe în vederea consumării raporturilor sexuale, ocazie cu care au rupt colierul pe care aceasta îl purta la gât. În cadrul efectuării cercetărilor la faţa locului, colierul aparţinând părţii vătămate a fost găsit de organele de poliţie în apropierea scărilor, împreună cu chiloţii acesteia.
Inculpaţii şi-au continuat activitatea infracţională. Astfel, ei au tras-o de mână pe victimă şi împreună s-au deplasat la WC-ul şcolii.
Inculpatul L.N. s-a urcat cu picioarele pe WC şi prin violenţă (ţinând-o pe victimă de cap şi umeri şi trăgând-o de păr), a obligat-o pe victimă să întreţină relaţii sexuale orale, în timp ce inculpatul M.C.G. a întreţinut şi el raport sexual cu aceasta, pe la spate. Ulterior, cei doi inculpaţi şi-au schimbat poziţiile.
Ca urmare a violenţelor exercitate de inculpaţi, pentru realizarea actului sexual oral, unul din cerceii pe care victima îi avea la urechi, a căzut, fiind găsit de organele de poliţie.
În perioada în care inculpaţii au violat-o pe victimă, prietenul acesteia R.B., deşi s-a aflat în apropiere, nu a intervenit în ajutor, fiindu-i teamă de inculpaţi.
După comiterea faptei, inculpaţii au plecat iar partea vătămată şi R.B. s-au deplasat la locuinţa numitului A.G., unde au rămas până a doua zi. Partea vătămată, după ce s-a spălat şi şi-a curăţat pantalonii de noroi, a relatat celor care au găzduit-o (A.G. şi C.S.E.) că în noaptea respectivă, a fost violată de cei doi inculpaţi.
În cursul zilei de 28 august 2004, victima a sesizat organele de poliţie în legătură cu fapta comisă, fiind declanşate cercetările în cauză.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, au declarat apel inculpaţii, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen., sau în infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen., şi reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege.
Instanţa de apel a admis apelurile declarate de inculpaţi, a casat hotărârea atacată numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, pe care le-a redus de la 12 ani la 10 ani închisoare, pentru inculpatul M.C.G. şi de la 12 ani la 10 ani închisoare, pentru inculpatul L.N., dispunându-se ca acesta din urmă să execute în final 12 ani închisoare ca urmare a revocării suspendării condiţionate şi respectiv a beneficiului graţierii condiţionate cu privire la o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată anterior.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a dat o încadrare juridică legală faptelor, constatând însă că sub aspectul individualizării pedepselor nu s-a acordat eficienţa cuvenită circumstanţelor personale ale inculpaţilor.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de inculpaţi care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă susţinerile invocate în apel, solicitând în principal achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol atâta timp cât partea vătămată a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu inculpaţii, iar în subsidiar au solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora prin reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt confirmată de probele administrate în cauză din care rezultă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, care au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare şi pentru care instanţa de apel le-a aplicat pedepse just individualizate cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerea inculpaţilor potrivit căreia partea vătămată a fost de acord să întreţină raporturi sexuale cu aceştia, astfel că fapta lor nu constituie infracţiunea de viol, nefiind întrunite elementele constitutive, este infirmată de probele administrate în cauză.
Examenul medico-legal al părţii vătămate a evidenţiat că aceasta prezenta echimoze produse prin comprimarea regiunii umerilor cu mijloace contondente, iar cu ocazia cercetării locului faptei s-au găsit colierul pe care victima îl purta în seara respectivă şi care în timpul actului sexual a fost rupt de la gâtul acesteia, un cercel şi lenjeria intimă.
Pe de altă parte atât partea vătămată cât şi inculpaţii în faza de urmărire penală, dar şi în parte, în faţa instanţei de judecată au relatat că, în timpul desfăşurării actului sexual, părţii vătămate i-a fost acoperită gura cu palma unuia dintre inculpaţi pentru a-i fi înăbuşite strigătele.
Din coroborarea acestor probe rezultă că inculpaţii au întreţinut relaţii sexuale cu victima prin constrângerea acesteia, prin folosirea unor violenţe care au înfrânt împotrivirea victimei.
Încercarea inculpaţilor de a acredita ideea că partea vătămată avea o moralitate îndoielnică şi că obişnuia să practice prostituţia este lipsită de consistenţă.
Deşi informaţiile referitoare la conduita şi moralitatea victimei nu pot fi ignorate, acestea pot fi valorificate în circumstanţierea faptei, dar nu pot determina esenţial concluzia privind existenţa ori inexistenţa faptelor specifice infracţiunii de viol.
În acest sens apărările inculpaţilor privind o anumită uşurinţă a victimei în plan moral nu pot înlătura vinovăţia lor pentru infracţiunea de viol, vinovăţie corect demonstrată prin probele administrate.
Cât priveşte pedepsele aplicate, se constată că au fost just individualizate de către instanţa de apel, cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la dozarea acestora avându-se în vedere deopotrivă, pericolul social al faptelor comise, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care au fost corect avute în vedere la stabilirea pedepselor orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege încriminator, fără ca acestea să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante.
Aşa fiind, nu se justifică o reducere a pedepselor aplicate a căror individualizare a fost corectă şi care sunt în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Faţă de cele arătate se constată că nu pot fi primite criticile invocate de recurenţi şi având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.N. şi M.C.G. împotriva deciziei penale nr. 161 din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada reţinerii şi arestării preventive după cum urmează:
- pentru inculpatul L.N., reţinerea de o zi, 17 iulie 2001, perioada de la 19 februarie 2002 la 20 martie 2002 precum şi perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 august 2002 la 23 septembrie 2005;
- pentru inculpatul M.C.G., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 august 2004 la 23 septembrie 2005. Obligă recurentul inculpat L.N. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi M.C.G. la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5173/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 5474/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
