ICCJ. Decizia nr. 552/2005. Penal. Art.211 alin .2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 552/2005
Dosar nr. 6250/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 798 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, a fost condamnat inculpatul U.B. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani şi s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 11 noiembrie 2003 la 14 iunie 2004.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R.B., domiciliat în Bucureşti, către care inculpatul a fost obligat la 40.000.000 lei.
Inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 11 noiembrie 2003, în jurul orei 11,30, întorcându-se din oraş la domiciliul ei din Bucureşti, partea vătămată R.R. a găsit întredeschisă uşa de acces în apartament, a intrat şi în dormitor l-a surprins pe inculpatul U.B. care purta pe umăr un rucsac aparţinând părţii vătămate.
În dorinţa de a-şi asigura scăparea inculpatul a părăsit în grabă apartamentul, fugind pe lângă partea vătămată care a ieşit în urmărirea inculpatului pe care l-a agăţat de haină şi a încercat să-l oprească. Pe parcursul urmăririi care s-a soldat cu prinderea inculpatului, din rucsacul în care acesta pusese bunurile furate a căzut un calculator portabil (laptop) şi mai multe parfumuri care au fost recuperate. Calculatorul s-a distrus în cădere, astfel că partea vătămată a suferit o pagubă de 40.000.000 lei.
Actul de sesizare a reţinut că în încercarea de a scăpa cu bunurile furate, inculpatul a folosit violenţa asupra părţii vătămate pe care a lovit-o cu cotul în gât.
Instanţa fondului analizând probele administrate a motivat că inculpatul n-a întrebuinţat violenţa pentru păstrarea bunurilor furate, astfel că infracţiunea săvârşită nu este tâlhăria cum a susţinut actul de sesizare al instanţei, ci furtul calificat.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care critică sentinţa penală, pentru încadrarea juridică dată faptei pe care o consideră infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., şi nu furt calificat, prevăzut de art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.
De altfel, chiar dacă s-ar reţine furtul calificat este o greşeală a instanţei, susţine apelul, neraportarea textului de la art. 209 alin. (1) lit. i) la articolul 208 alin. (1) C. pen.
În apelul parchetului astfel cum a fost modificat în Şedinţa publică din 1 octombrie 2004 mai este criticată omisiunea aplicării măsurii confiscării speciale a cheii mecanice reglabile care a servit inculpatului la forţarea dispozitivului de închidere a uşii apartamentului, dar şi reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 728 din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de parchet, desfiinţând în parte hotărârea atacată şi, pe fond, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare, aplicată inculpatului U.B., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de alin. (1) lit. a) – d).
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a unei chei mecanice, corp delict, depusă la camera de corpuri delicte a Secţiei 18 Poliţie Bucureşti.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. şi majorarea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Astfel, deşi în declaraţiile date partea vătămată a susţinut că a fost lovită cu cotul de către inculpat, în momentul în care acesta a trecut pe lângă ea, solicitându-se prin recursul declarat de parchet schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie sub acest aspect, Curtea apreciază că, în cauză, nu a fost probată săvârşirea acestei infracţiuni.
Instanţa de fond a procedat la audierea martorilor de la urmărirea penală şi anume Ş.P. şi C.N., martori oculari la săvârşirea infracţiunii.
Din declaraţiile acestora rezultă că au auzit pe partea vătămată strigând „Hoţii", l-au văzut pe inculpat imobilizat de partea vătămată, însă nici una dintre aceste martore nu a declarat că inculpatul a lovit pe partea vătămată sau că aceasta din urmă ar fi prezentat urme de violenţă săvârşite asupra sa.
În consecinţă, se constată că singurele probe în susţinerea solicitării de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie sunt declaraţiile părţii vătămate, declaraţii care sunt în contradictoriu cu cele ale inculpatului şi care nu sunt susţinute nici de declaraţiile martorilor oculari.
Aşa încât, săvârşirea infracţiunii de tâlhărie nu este dovedită de probatoriul administrat în cauză.
Cu privire la solicitarea de majorare a pedepsei şi de executare a acesteia în regim de detenţie, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de control judiciar de 4 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 7 ani este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aşa încât nu se justifică cererea parchetului de majorare a pedepsei aplicate.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de parchet, ca nefondat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 728 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul U.B.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 551/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 553/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
