ICCJ. Decizia nr. 554/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 554/2005
Dosar nr. 6585/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 10 iunie 2004, Tribunalul Suceava, secţia penală, a dispus condamnarea inculpaţilor: B.D.S. şi L.M., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) şi alin. (21) C. pen., pentru infracţiunile:
- lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de câte 5.000.000 lei amendă.
- furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de câte 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, stabilindu-se executarea celor mai grele, respectiv câte 3 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni, atrăgându-li-se atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt următoarele:
În ziua de 30 octombrie 2003, partea vătămată L.C. se deplasa cu căruţa pe drumul ce leagă satele Moara Mică şi Liteni aparţinând comunei Moara, jud. Suceava.
El a fost ajuns din urmă şi depăşit de faetoanele conduse de inculpaţii B.D.S. şi L.M. Iritat de manevra făcută de aceştia, partea vătămată a adresat injurii inculpatului L.M., care la rândul său împreună cu inculpatul B.D.S. au oprit atelajele, blocând drumul. Între cei trei are loc un schimb de cuvinte injurioase care, curând a degenerat în loviri. Cei doi inculpaţi au lovit partea vătămată cu biciul şi cu pumnii, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale.
Ulterior agresiunii, inculpaţii au sustras din căruţa părţii vătămate o geantă cu mai multe scule şi ştreangurile de la cal.
Anunţat de partea vătămată, oierul acesteia, martorul R.C. a plecat în urmărirea inculpaţilor, care i-au predat bunurile sustrase.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul B.D.S.
Parchetul a criticat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) C. pen. în infracţiunile de loviri şi furt calificat prevăzută de art. 180 alin. (2), art. 208 şi art. 209 lit. a) şi e) C. pen., pentru fiecare cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c), art. 76 lit. e) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
La rândul său, inculpatul B.D.S. a criticat hotărârea cu privire la greşita individualizare a pedepsei solicitând aplicarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 312 din 18 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6678/2004, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate.
Împotriva deciziei a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, reiterând motivul din apel.
Recursul declarat, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17, este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
În mod corect instanţele au reţinut două infracţiuni, de furt calificat şi lovire şi nu infracţiunea complexă de tâlhărie, aşa cum s-a dispus în actul de trimitere în judecată.
În conformitate cu prevederile art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria este furtul comis prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau în neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Fapta se săvârşeşte numai cu intenţie directă şi este o infracţiune complexă, conţinând două componente infracţionale: furtul şi violenţa.
Doctrina şi practica judiciară au statuat că pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie este necesar ca vinovăţia, respectiv intenţia directă să fie prezentă atât în acţiunea principală, furtul, cât şi în cea adiacentă, violenţa sau ameninţarea.
Ori, în speţa de faţă, cele două elemente care trebuie întrunite cumulativ nu subzistă.
Sustragerea bunurilor este urmarea unei rezoluţii luate ulterior, fără legătură cu acţiunea de lovire.
Exercitarea violenţelor s-a produs spontan urmare atitudinii părţii vătămate cauzată de incidentul creat de inculpaţi, prin depăşirea atelajului hipo în care se afla aceasta.
Furtul, tot o atitudine spontană a inculpaţilor, s-a produs ulterior violenţelor şi fără legătură cu acestea.
Din aceste motive, neexistând o legătură subiectivă între violenţe şi actul sustragerii, nu se poate reţine infracţiunea de tâlhărie, subzistând alte două infracţiuni distincte de furt şi tâlhărie, fiecare cu rezoluţie proprie generatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, împotriva deciziei penale nr. 312 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpaţii B.D.S. şi L.M.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 555/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
