ICCJ. Decizia nr. 562/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 562/2005
Dosar nr. 6746/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 624 din 2 septembrie 2004, a respins cererea, de revizuire a sentinţei penale nr. 703/2000 pronunţată de aceeaşi instanţă, formulată de condamnatul C.V. în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, s-a motivat că, prin sentinţa penală a cărei revizuire se cere, C.V. a fost condamnat pentru uciderea tatălui, la 15 ani închisoare, instanţa formându-şi convingerea pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, după audierea a 6 martori şi administrarea singurei probe solicitate la acel moment de către inculpat o expertiză medico-legală. Prin cererea de revizuire se solicită audierea a altor 10 martori la cerere, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., nefiind posibil ca în cadrul revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, să se obţină prelungirea probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au judecat cauza în fond şi căile ordinare de atac.
Nemulţumit de această hotărâre condamnatul a atacat-o cu apel. A solicitat desfiinţarea sentinţei şi audierea a 40 martori aproape toţi locuitori ai comunei Tansa, judeţul Iaşi, pentru a dovedi că nu este vinovat.
Prin Decizia penală nr. 355 din 14 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, apelul a fost respins, ca nefondat, cu motivarea că revizuientul a înţeles să-şi întemeieze cererea, pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., ori prin audierea martorilor menţionaţi nu se are în vedere dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă în momentul soluţionării cauzei. Astfel parte din martorii propuşi în cererea de revizuire au fost audiaţi la judecarea cauzei în fond unde inculpatul a prevăzut că nu are de formulat probe în ceea ce priveşte situaţia de fapt ci numai probe în circumstanţiere, recunoscând fapta.
În termenul legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Iaşi, condamnatul a declarat recurs. Prin cererea de recurs şi memoriul depus astăzi cu ocazia dezbaterii recursului condamnatul reiterează motivele din apel şi în plus că s-ar impune o reapreciere a pedepsei care este excesivă şi pe care nu o mai poate suporta din cauza vârstei şi a bolilor de care suferă.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut şi motivat că nu poate constitui motive de revizuire cererea de audiere a unor martori, în prelungirea probatoriului administrat cu ocazia judecării cauzei în fond. Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, rezultă că la soluţionarea pricinii în fond, inculpatul a precizat că nu are probe de administrat în cauză în ceea ce priveşte situaţia de fapt ci numai probe în circumstanţiere, inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată.
Aşa fiind, în mod corect cele două instanţe au reţinut că simpla afirmaţie a condamnatului revizuient, că au apărut fapte şi împrejurări noi prin enumerarea unor martori, parte din ei audiaţi de instanţa fondului, nu poate constitui temei de revizuire.
Hotărârile atacate fiind legale şi temeinice, Curtea urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 355 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 560/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 564/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
