ICCJ. Decizia nr. 5835/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5835/2005
Dosar nr. 4026/2005
Şedinţa publică din 17 octombrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 15 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.C.
A fost menţinută rezoluţia nr. 1/P/2005 din 7 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul P.I.
A fost obligat petiţionarul la plata sumei de 800.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiţionarul P.C. a solicitat efectuarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a judecătorului P.I., de la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în contradicţie cu probele administrate, prin sentinţa civilă nr. 1803 din 3 decembrie 2002, i-a respins plângerea împotriva unui proces verbal de contravenţie, vătămându-i astfel interesele.
În urma administrării actelor premergătoare, parchetul a reţinut că nu există indicii privitoare la faptul că judecătorul P.I. ar fi adoptat soluţia cu intenţia de a-l favoriza pe contestator, astfel că prin rezoluţia nr. 1/P/2005 din 7 martie 2005 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul P.C. s-a adresat cu plângere potrivit art. 278 C. proc. pen., mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin rezoluţia nr. 119/II/2/2005 a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Nemulţumit de soluţie, petiţionarul a formulat plângere, la instanţă în conformitate cu art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., susţinând că judecătorul nu a ţinut seama de adresa nr. 1216 din 28 mai 2002 a secţiei de drumuri naţionale cu care şi-a dovedit nevinovăţia. Prin adresă se atestă că porţiunea de şosea pe care s-a pretins că, circulând cu autoturismul, ar fi efectuat o depăşire nepermisă, avea marcaj discontinuu, aspect evidenţiat şi de fotografia depusă la dosar; că judecătorul a socotit concludente declaraţiile evazive a doi martori care nu au fost la faţa locului, astfel că este evidentă reaua, credinţă a acestuia în luarea hotărârii şi în consecinţă s-ar fi impus tragerea la răspundere penală a magistratului.
Totodată, petiţionarul a mai invocat că magistratul nu a ţinut seama că, în procesul verbal nu s-a indicat cu precizie sectorul de drum unde s-ar fi comis pretinsa contravenţie, că martorii audiaţi din oficiu au fost citaţi cu mandate de aducere, iar cei pe care i-a propus în dovedirea nevinovăţiei nu au fost acceptaţi şi că pe tot parcursul judecăţii magistratul i s-a adresat cu apelativul de contravenient, fără a ţine seama de prezumţia de nevinovăţie.
Examinând actele dosarului, cât şi cele două rezoluţii criticate de petiţionarul P.C., prima instanţă a reţinut că plângerea formulată de acesta, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., este nefondată, probele administrate neevidenţiind faptul că judecătorul P.I. şi-ar fi îndeplinit, cu intenţie, în mod defectuos atribuţiile ce-i reveneau în soluţionarea contestaţiei formulate de petiţionar împotriva procesului, verbal de sancţionare contravenţională.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul P.C. fără a-l motiva în scris, iar la termenul acordat pentru judecarea acestuia, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat pentru a-l susţine.
Înalta Curte, examinând din oficiu cauza, potrivit prevederilor art. 3856 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., constată că prin procesul – verbal seria AS nr. 074406 din 20 mai 2002, plutonierul major I.F. de la Postul de poliţie a comunei Pojorîta, judeţul Suceava a dispus sancţionarea contravenţională a conducătorului auto P.C., pentru contravenţia prevăzută de art. 32 lit. f) din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 322/1966, constând în aceea că, la data de 20 mai 2002, pe raza comunei Pojorîta a efectuat o depăşire neregulamentară a altui autovehicul în raza de acţiune a indicatorului „Depăşire interzisă".
În soluţionarea plângerii împotriva procesului verbal de contravenţie judecătorul P.I. a reţinut că actul cuprinde menţiunile privitoare la identitatea agentului constatator a conducătorului auto, în ce constă contravenţia şi când a fost comisă precum şi semnătura agentului constatator, fiind deci completat cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la validitate.
Totodată, magistratul a avut în vedere că din declaraţiile martorilor, chiar şi a celui propus de contestator, a rezultat că depăşirea a avut loc în raza de acţiune a indicatorului ce interzicea respectiva manevră, dispunând în consecinţă respingerea plângerii (sentinţa civilă nr. 1803 din 3 decembrie 2002).
În motivarea hotărârii s-a menţionat că neprecizarea orei şi cu exactitate a locului săvârşirii contravenţiei, precum şi completarea ilizibilă a rubricii „alte menţiuni", invocate de contestator ca omisiuni esenţiale nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului, verbal de contravenţie.
Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată, prin conduita pretins abuzivă a judecătorului, este în realitate rezultatul analizei probatoriului administrat în cauză şi a validităţii procesului verbal de contravenţie, fapt ce a determinat ca în calea de atac exercitată de petiţionar împotriva procesului – verbal de contravenţie, Tribunalul Suceava să respingă, ca nefondat, recursul acestuia, prin Decizia civilă nr. 123 din 7 martie 2003.
Situaţiile evidenţiate de petiţionar în plângerea penală formulată împotriva judecătorului P.I., respectiv aspecte privitoare la neregularităţi în audierea martorilor, socotirea unor probe ca nefiind concludente cauzei, cum este cea a supunerii petiţionarului la testarea cu poligraful ori atribuirea calităţii de contravenient în loc de contestator, petiţionarului, nu sunt de natură a dovedi că judecătorul ar fi soluţionat cauza cu rea –credinţă, cu intenţia de a-l defavoriza pe contestatorul P.C.
De altfel, chiar în ipoteza în care o hotărâre judecătorească ar fi rezultatul unei aprecieri eronate a materialului probator sau al greşitei interpretări a legii, există posibilitatea îndreptării acesteia în căile de atac, judecătorul neputând fi tras la răspundere penală decât dacă s-ar demonstra că a acţionat, cu intenţia de a vătăma interesele vreunei părţi.
Întrucât din cuprinsul actelor premergătoare efectuate de procuror nu rezultă că judecătorul P.I. şi-ar fi îndeplinit cu intenţie, în mod defectuos, atribuţiile ce-i reveneau în soluţionarea contestaţiei formulate de petiţionar împotriva procesului – verbal de contravenţie, Înalta Curte constată că rezoluţia de neînceperea urmăririi penale cu nr. 1/ P din 7 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este corectă, iar hotărârea pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Suceava este legală şi temeinică.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.C. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5684/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5873/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
