ICCJ. Decizia nr. 5684/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5684/2005
Dosar nr. 3568/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 346 din 6 noiembrie 2001, Tribunalul Prahova a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
- N.T., după cum urmează:
În baza art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la delapidare, la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, la 2 ani închisoare.
Conform art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 867 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă conform acordului de la dosar, la SC S.C. SRL Ploieşti.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 869 C. pen., privind revocarea executării pedepsei la locul de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 350 alin. (3) pct. b C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză şi conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 septembrie 2000 la zi.
S-au anulat înscrisurile false.
- C.V., după cum urmează:
În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă din luna martie 1999, la un an închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de un an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., a stabilit termenul de încercare la 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-au anulat înscrisurile false.
Pentru inculpatul N.T., s-a reţinut că în baza unei înţelegeri anterioare cu inculpatul M.F.C., a primit de la acesta 526.400 kg reziduuri petroliere, iar în perioada septembrie 1998 – noiembrie 1998, l-a ajutat pe inculpatul U.A. să substituie reziduurile petroliere pe care le-a vândut către SC R.P. SA
Tot în septembrie 1998, inculpatul a falsificat două scrisori de trăsură, în care a consemnat nereal că societatea al cărei administrator era a achiziţionat de la S.I.R.V., aparţinând S.N.T.F., două vagoane de păcură, deşi în realitate era vorba despre reziduuri petroliere.
În sarcina inculpatului C.V., s-a reţinut că după o înţelegere anterioară l-a ajutat pe inculpatul U.A. să inducă în eroare mai multe societăţi comerciale, prin substituirea produselor valorificate şi întocmirea de documente fictive ce atestau o calitate nereală a produselor livrate.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii U.A., M.F.C. şi N.T.
În apelul parchetului se critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
Sub un prim aspect, se invocă greşita condamnare a inculpatului U.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât inculpatul U.A. cumpărând reziduuri petroliere şi întocmind în fals documente de provenienţă şi de însoţire a mărfurilor pentru a le valorifica ca produse petroliere finite a realizat venituri ilicite, iar ascunderea unor astfel de venituri nu se circumscrie laturii obiective a infracţiunilor amintite ci în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de înşelăciune şi fals. Se susţine de către apelant că nu se poate reţine pe de o parte că inculpatul a realizat venituri ilicite, nesupuse impozitării, iar pe de altă parte aceste venituri să constituie şi urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune. Totodată, inculpatul nu poate fi obligat la despăgubiri civile către partea civilă prejudiciată şi apoi la plata impozitului pentru aceste despăgubiri.
Tot sub acest aspect, se arată că nu s-a produs urmarea imediată cerută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, întrucât SC U.C. SRL nu a întocmit bilanţul contabil şi nu a realizat o acţiune de falsificare a acestui înscris.
Sub un alt aspect, se arată că în sarcina inculpatului U.A. nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 242 alin. (1) C. pen., deoarece determinarea numitului S.P. să sustragă 100 de formulare de certificare a calităţii, constituie infracţiunea de instigare la furt în formă continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Sub aspectul netemeiniciei, se susţine că pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost corect individualizate ca întindere şi modalitate în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor.
În latură civilă, se invocă faptul că în mod greşit inculpaţii U.A., N.T., M.F.C. şi C.V. au fost obligaţi la despăgubiri civile către SC A.T. SA Ţăndărei, SC C. SA Căzăneşti, SC E. SRL Timişoara, SC L.A.R. SRL Timişoara şi SC D. SRL Timişoara, întrucât aceste societăţi nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
De asemenea, se arată că în mod eronat inculpaţii U.A. şi M.F.C. au fost obligaţi la despăgubiri în sumă de 214.284.257 lei către SC R.P. SA, deoarece paguba cauzată prin săvârşirea infracţiunii o constituie numai suma de 112.813.230 lei.
În apelul inculpatului U.A. se solicită în principal achitarea pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile, întrucât lipseşte elementul intenţionat al infracţiunilor. În subsidiar, se solicită reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acesteia, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului.
Apelantul M.F.C., solicită de asemenea, în principal achitarea pentru inexistenţa laturii subiective, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
În apelul inculpatului C.V., se solicită reducerea pedepsei, faţă de pericolul social al infracţiunilor, destul de redus şi circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 289 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile parchetului şi inculpaţilor şi a desfiinţat în parte, în latură penală şi civilă hotărârea primei instanţe, după cum urmează:
După descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) în componentele sale, s-a dispus achitarea inculpatului U.A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 10, 12 şi 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 242 alin. (1) C. pen., pentru acelaşi inculpat în infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare. Pentru acelaşi inculpat s-a redus pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmând ca după recontopirea pedepselor rămase a fi executate, să se execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. S-a computat detenţia la zi a inculpatului de la 19 iulie 2000.
Prin aceeaşi decizie s-a înlăturat obligarea inculpatului U.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente şi în solidar cu inculpaţii N.T., M.F.C. şi C.V. la plata despăgubirilor civile către SC A.T. SA Ţăndărei, SC C. SA Căzăneşti, SC E. SRL Timişoara, SC L.A.R. SRL Timişoara şi SC D. SRL Timişoara.
S-a redus, de asemenea, cuantumul despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpaţilor U.A., M.F.C. şi N.T. către SC R.P. SA, de la suma de 214.284.257 lei, la 112.813.230 lei, menţinându-se solidaritatea inculpatului U.A. cu partea responsabilă civilmente SC U.C. SRL Bucov.
S-a computat detenţia la zi a inculpatului M.F.C. începând cu data de 26 octombrie 2001.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Decizia instanţei de apel a fost casată cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4256 din 6 octombrie 2003, prin care s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, partea civilă D.G.F.P. Prahova şi inculpaţii C.V. şi N.T.
În considerentele deciziei de casare, se arată că instanţa de apel a ignorat criticile referitoare la individualizarea pedepselor şi la greşita condamnare a inculpaţilor M.F.C. şi N.T., aspecte care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
De asemenea, instanţa supremă a reţinut ca fiind incident şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., întrucât hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat dispoziţia de reducere a pedepsei pentru inculpatul U.A.
Cu ocazia dezbaterilor, în rejudecare, după casare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a completat motivele de apel, invocând şi omisiunea de a se aplica legea de graţiere condiţionată colectivă nr. 543/2002, pentru infracţiunile susceptibile.
Inculpaţii, prin apărători au reiterat motivele de apel, invocate cu ocazia dezbaterilor când s-a pronunţat Decizia anterioară în apel.
Prin Decizia penală nr. 172 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii U.A., M.F.C., C.V. şi N.T. împotriva sentinţei penale nr. 346 din 6 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova, a desfiinţat în parte sentinţa în latură penală şi civilă, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului U.A., în componentele sale, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.T., în componentele sale şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a graţiat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a descontopit pedepsele executabile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
A constatat că inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv în perioada de la 7 septembrie 2000, până la punerea efectivă în libertate.
A descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului C.V., în componentele sale.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a graţiat condiţionat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a redus termenul de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., la 3 ani.
A înlăturat obligarea inculpatului U.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente şi în solidar cu inculpaţii N.T., M.F.C. şi C.V. la plata despăgubirilor civile către SC A.T. SA Ţăndărei, SC C. SA Căzăneşti, SC E. SRL Timişoara, SC L.A.R. SRL Timişoara şi SC D. SRL Timişoara.
A redus despăgubirile datorate de inculpatul U.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente şi în solidar cu inculpaţii M.F.C. şi N.T. către SC R.P. SA Bucov, de la 214.284.257 lei la 112.813.230 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpaţii C.V. şi N.T. au declarat recurs nemotivat şi nici nu s-au prezentat la instanţă pentru a arăta oral care sunt motivele acestei căi de atac.
Apărătorul desemnat din oficiu în concluziile orale a solicitat achitarea inculpatului N.T., pentru complicitate la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 26, raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., pentru că nu a comis această faptă şi achitarea ambilor recurenţi N.T. şi C.V., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., deoarece lipseşte intenţia delictuoasă specifică acestei infracţiuni.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor.
Criticile sunt nefondate.
S-a reţinut corect că inculpatul N.T., în urma unei înţelegeri prealabile a primit de la autorul inculpat M.F.C., în mai multe rânduri, cantitatea de 526.400 kg reziduuri petroliere iar în perioada septembrie – noiembrie 1998 l-a ajutat pe inculpatul U.A. să substituie produsele petroliere pe care le-a vândut către SC R. SA Filiaşi.
La urmărirea penală inculpatul N.T. a recunoscut faptele.
Recunoaşterea acestuia se coroborează cu declaraţiile iniţiale la urmărirea penală ale inculpatului M.F.C. şi declaraţia martorei A.M., precum şi actele care au însoţit vagoanele cu reziduuri petroliere.
De asemenea, s-a reţinut corect în sarcina inculpaţilor N.T. şi C.V. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., constând în falsificarea buletinelor de analiză şi declaraţiilor de conformitate, intenţia delictuoasă fiind evidentă din moment ce au trecut în acte că s-a livrat motorină, deşi în realitate s-au livrat alte produse.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate acestora din urmă doi inculpaţi se constată că sunt corect individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi nu se impune a fi reduse.
De altfel, nu s-a învederat de apărător motivele care ar fi de natură să uşureze răspunderea penală şi să justifice reducerea pedepselor.
Criticile fiind neîntemeiate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi totodată a obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul cuvenit apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi N.T. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5568/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5835/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
