ICCJ. Decizia nr. 586/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 586/2005
Dosar nr. 7436/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 503 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul O.I.S., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 17 mai 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat către partea civilă P.V.C. la 40.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi 3.548.000 lei cheltuieli judiciare, iar către partea civilă C.A.S. Prahova la 6.102.587 lei şi către Serviciul de Ambulanţă Prahova, la 891.504 lei.
A mai fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul O.I.S. şi partea vătămată P.V.C. locuiesc în com. Poseşti, jud. Prahova în apropiere şi între aceştia există o mai veche stare conflictuală, generată de comportamentul violent al părţii vătămate, despre care, de altfel martorii confirmă că a avut incidente repetate şi cu alţi consăteni pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
La data de 23 aprilie 2004, la locuinţa numitului V.M. a fost organizată petrecerea denumită „bătutul brazilor" care preceda nunta, la care a venit şi partea vătămată.
Locul petrecerii fiind în apropierea locuinţelor părţilor, în curte a venit şi minorul O.A.C., fiul inculpatului O.I.S.
În timpul petrecerii partea vătămată, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, a săvârşit acte şi gesturi care au deranjat invitaţii, respectiv, aruncând pe jos şapca unei persoane şi apoi tăind cu fierăstrăul haina alteia, motiv pentru care a şi fost invitată să părăsească locuinţa.
La un moment dat partea vătămată l-a acostat pe minorul O.A.V., alergându-l prin curte şi întrucât acesta a fugit pe stradă, l-a urmărit, fără să reuşească să-l prindă.
Acest incident a fost văzut de fratele inculpatului, martorul O.N., aflat în curtea sa şi care a strigat la inculpat, atenţionându-l că partea vătămată ar avea şi un cuţit în mână.
În acest context şi pe fondul relaţiilor conflictuale preexistente, inculpatul, aflat într-o stare de puternică tulburare, a rupt din gard o bucată de scândură, a ieşit în stradă şi văzând-o pe partea vătămată în dreptul curţii sale, a întrebat-o ce are cu copilul şi concomitent i-a aplicat o lovitură cu scândura în cap, după care a plecat.
Partea vătămată a căzut, fiind ajutată de mama sa C.E. şi apoi de alţi vecini, care au venit la locul faptei şi în cele din urmă a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti.
Din Raportul de expertiză medico-legală al Serviciului Medico-Legal Ploieşti, rezultă că partea vătămată a prezentat fractură cominutivă denivelată parietală stânga, produsă prin lovire cu corp dur, necesitând 45-50 zile îngrijiri medicale în absenţa complicaţiilor, care însă nu a pus în primejdie viaţa victimei.
Instanţa a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în considerarea stării conflictuale vechi între părţi şi a actului de agresivitate al părţii vătămate, faţă de copilul inculpatului, care aşa cum i-a fost prezentat, a fost de natură să-i creeze acestuia o puternică tulburare sub stăpânirea căreia a acţionat.
În soluţionarea laturii civile s-a reţinut că pretenţiile părţii vătămate, respectiv, 300.000.000 lei din care 50.000.000 lei despăgubiri materiale sunt, pe de o parte, nedovedite, partea nedepunând nici un act din care să rezulte cheltuielile materiale iar, pe de altă parte, exagerate, prejudiciul constând în suferinţele fizice şi psihice şi care justifică despăgubirile morale, fiind evaluat la 80.000.000 lei, sumă redusă la jumătate, urmare reţinerii circumstanţei atenuante a provocării.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., completarea probatoriului şi, în subsidiar, reducerea pedepsei, precum şi partea vătămată constituită şi parte civilă P.V.C., care a criticat, în latură penală, reţinerea stării de provocare, iar în latură civilă greşita soluţionare a acesteia.
Prin Decizia penală nr. 514 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a admis ambele apeluri, reducând pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi obligând inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către partea vătămată/partea civilă P.V.C., care a criticat-o prin motivele depuse în scris şi susţinerile orale pentru nelămurirea completă, pe bază de probe, a situaţiei de fapt, neindicarea probelor pe care se întemeiază hotărârea, reţinerea greşită a stării de provocare şi de urmare greşita individualizare a pedepsei, a fost aplicată într-un cuantum insuficient pentru realizarea scopului acesteia, precum şi pentru greşita soluţionare a laturii civile, prin acordarea unor despăgubiri, materiale şi morale, insuficiente urmare neadmiterii unor probe şi a interpretării exagerate a celor administrate.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul părţii vătămate/părţii civile, motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 14 şi 18 C. proc. pen., nu este fondat.
În stabilirea situaţiei de fapt instanţa de fond a avut în vedere, aşa cum se arată explicit în expunerea din cuprinsul hotărârii, mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, indicându-le concret, precum şi pe cele din faza de judecată, nominalizându-le şi de această dată.
Mai mult, în descrierea faptelor în succesiunea lor instanţa face trimitere la declaraţiile din care rezultă situaţiile sau împrejurările reţinute (de exemplu la martorii V.G., D.B. şi O.N.) ori la înscrisurile constatatoare (cum este raportul de expertiză medico-legală).
Se constată, aşadar că instanţa a făcut analiza probelor care au servit ca temei pentru stabilirea situaţie de fapt şi aceasta a fost corect şi temeinică reţinută.
Nu există nici un fel de contradicţii între declaraţiile martorilor cu privire la împrejurările esenţiale ale cauzei.
Dimpotrivă, toţi martorii confirmă comportamentul necivilizat al părţii vătămate atunci când acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, aşa cum se afla în seara de 23 aprilie 2004, şi când, pe rând, la domiciliul martorului R.G. şi apoi la cel al martorei V.G., la acesta din urmă având loc petrecerea, a comis acte şi gesturi reprobabile, luând din mâna primului martor o sumă de bani pentru a cumpăra bere, fără acordul acestuia, aruncând pe jos şapca unui consătean, tăindu-i cu fierăstrăul, altuia, haina şi chiar rănindu-l, pentru care i s-a pus în vedere de gazdă să părăsească locuinţa.
Faptul că partea vătămată a alergat după copilul de 13 ani al inculpatului este dovedit prin declaraţiile martorilor D.B., V.G. şi A.R., care se coroborează cu declaraţia martorului O.N., fratele inculpatului şi cel care l-a înştiinţat pe acesta din urmă.
Martorul R.G., la al cărui domiciliu a fost partea vătămată anterior petrecerii, confirmă că aceasta avea un cuţit, obiect văzut apoi la petrecere şi de martorul D.B.
În acest context, dar şi în considerarea relaţiilor conflictuale din precedent, inculpatul O.I.S., sesizat de fratele său că partea vătămată aleargă după fiul său cu un cuţit, s-a aflat, neîndoielnic, sub stăpânirea unei puternice tulburări, săvârşind fapta în această stare.
Critica făcută de partea vătămată reţinerii stării de provocare este, astfel, neîntemeiată.
Nici în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, considerat de partea vătămată insuficient, recursul nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanţa de apel a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, atât de împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunii, incidenţa cauzei legale de atenuare a răspunderii, cât şi de persoana inculpatului, tânăr, întreţinător al familiei cu doi copii, fără antecedente penale.
În soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de apel a făcut îndreptarea necesară hotărârii instanţei de fond.
Au fost acordate, astfel, despăgubiri materiale, la nivelul celor indicate prin nota scrisă a părţii vătămate de la dosarul instanţei de fond, observând totodată şi concluziile expertizei medico-legale a capacităţii de muncă, din care rezultă că partea vătămată nu se încadrează în grad de invaliditate, având capacitatea de muncă păstrată.
La stabilirea despăgubirii pentru acoperirea prejudiciului moral, instanţele au făcut o justă evaluare, în raport de toate elementele care susţin existenţa suferinţelor fizice şi psihice, urmare faptei inculpatului, pe care au diminuat-o, legal, proporţional cu culpa părţii civile rezultată din reţinerea stării de provocare.
Nu sunt motive de critică nici în privinţa elementelor de apreciere avute în vedere la stabilirea existenţei daunelor morale, nici în ceea ce priveşte evaluarea acestora.
Faţă de cele ce preced recursul părţii vătămate/părţii civile P.V.C., urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 514 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul O.I.S.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 587/2005. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
