ICCJ. Decizia nr. 5913/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 42/ F din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petentul A.A. împotriva rezoluției din 15 aprilie 2004 dată de procurorul general V.A.Ș. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 305/II/2/2004, rezoluție prin care s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale din 16 martie 2004, dată în dosarul nr. 99/P/ 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținându-le în totalitate.
Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei către făptuitorul B.I.
Pentru a pronunța astfel, s-au reținut că soluția atacată s-a pronunțat numai după administrarea atât a probelor din apărare cât și a celor în acuzare, fiind rezultatul unui proces dialectic de evaluare și aprecierea acestora.
împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs prin care a reiterat criticile aduse referitoare la nelegalitatea sentinței și a rezoluției de neîncepere a urmăririi, susținând în esență că instanța a refuzat să constate superficialitatea cercetărilor penale efectuate în cauză.
Examinând cauza în raport de criticile aduse și de probele administrate se constată că recursul este nefondat, în cauză nefiind probe sau indicii temeinice că ar fi fost săvârșită vreo infracțiune, făptuitorii vizați necomițând cu știință un abuz în serviciu și neacționând cu intenția de a-și depăși atribuțiile de serviciu.
Astfel, judecătorul S.L. a pronunțat o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și în recurs, bucurându-se de puterea lucrului judecat, prin procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, T.P., care a supravegheat urmărirea penală, nu a influențat în nici un fel mersul cercetărilor, S.I., apărătorul ales al SC C. SA, exercitând drepturile procesuale ale acestuia, s-a conformat mandatului judiciar acordat, el putându-i leza cel mult, interesele mandantului și nu pe cele ale adversarului.
în fine, nu se mai reține că făptuitorul N.T., în calitate de prim adjunct al inspectorului șef al I.P. Covasna a coordonat activitatea subalternilor neimplicându-se efectiv și abuziv favorabil făptuitorului B.I. care, la rândul său prin înscrierea în carnetul de muncă al mențiunilor incorporate în titlul executoriu nu a nesocotit dispozițiile constituționale ci a contribuit la realizarea, pe această cale, a unui drept recunoscut prin actul respectiv.
Recursul a fost respins, ca nefondat, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5912/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5908/2005. Penal → |
|---|
