ICCJ. Decizia nr. 5908/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 534 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, inculpatul A.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b), art. 99 și art. 109 C. pen.
în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că partea vătămată M.A., prin reprezentanți legali, nu s-a constituit parte civilă.
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul A.M. este elev la Școala Generală Mihail Kogălniceanu din satul Cișmele, județul Galați și locuiește împreună cu părinții și cu cei șapte frați într-un imobil compus din 4 camere și anexe gospodărești.
în după amiaza zilei de 8 iunie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul minor A.M. a dus calul la păscut în apropierea fostului G.A.Z., de pe raza satului Cișmele, județul Galați.
Acolo inculpatul a observat-o pe partea vătămată M.A., în vârstă de 5 ani, care se juca cu alți copii.
în aceste împrejurări, inculpatul minor A.M. i-a solicitat părții vătămate să-l însoțească până la o canalizare din apropiere, unde urmau să se joace împreună.
Profitând de faptul că nu erau alte persoane prin apropiere, inculpatul a imobilizat-o pe partea vătămată, i-a dat pantalonii jos și prin constrângere, a întreținut un raport sexual anal cu aceasta.
în urma țipetelor de ajutor ale părții vătămate, au intervenit martorii M.C. și T.I., care l-au imobilizat pe inculpat și au anunțat-o pe martora M.N., respectiv mama părții vătămate, despre cele întâmplate.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul A.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele aspecte.
în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului minor A.M. și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., deoarece, potrivit art. 109 alin. (3) și (4) C. pen., pedepsele complimentare nu se aplică minorilor și condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi.
Față de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de vârsta părții vătămate care avea numai 5 ani și chiar de circumstanțele personale ale inculpatului în mod greșit s-a reținut că acesta poate beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.
Inculpatul A.M. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate a invocat că încadrarea juridică a faptei săvârșite ar fi cea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. (act sexual cu un minor), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
Ca efect al schimbării încadrării juridice a solicitat să i se aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat.
în situația în care cererea de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă a susținut că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a solicitat achitarea în temeiul art. 1 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
Față de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de faptul că este la o vârstă fragedă a solicitat să i se aplice măsura educativă a libertății supravegheate.
Prin decizia penală nr. 20/ A din 15 aprilie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul A.M., a desființat sentința penală nr. 534/2004 numai sub aspectul laturii penale în sensul că a aplicat inculpatului minor A.M. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prevăzut de art. 104, referitor la art. 101 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 490 alin. (1) C. proc. pen.
Luând în discuție motivul de apel al parchetului s-a reținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea minorului și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), d) și e) C. pen., fiind încălcate dispozițiile art. 109 alin. (3) și (4) C. pen., dispoziții potrivit cărora pedepsele complimentare nu se aplică minorilor.
Cât privește apelul inculpatului, s-a apreciat că acesta este fondat sub aspectul criticii privind pedeapsa aplicată, reținându-se că aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare este în interesul minorului, aceasta fiind recomandată și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, din care rezultă că minorul prezintă tulburări de conduită dar are capacitatea de apreciere a faptei comise.
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate.
Examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 100 C. pen., la alegerea sancțiunii care se poate aplica minorului, se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Față de aceste dispoziții legale, de împrejurările săvârșirii faptei, de pericolul social al faptei săvârșite dar și de condițiile materiale și morale pe care familia i le poate oferi, se apreciază că în mod corect instanța de apel și-a format convingerea că reeducarea inculpatului și reintegrarea acestuia în societate pot fi realizate prin sancționarea acestuia cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
Aplicarea acestei măsuri educative este în interesul superior al minorului deoarece din referatul de evaluare, din referatul de anchetă socială și chiar din caracterizările depuse de inculpat la dosar, rezultă că familia inculpatului nu a oferit și nu poate oferi în continuare condiții materiale și morale corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială a inculpatului minor.
Astfel, din referatul de evaluare, întocmit de S.P.V.R.S.I. și din referatul de anchetă socială, întocmit de S.A.T. din cadrul Primăriei Smârdan rezultă că inculpatul provine dintr-o familie numeroasă, compusă din 10 persoane, întreaga familie locuind în casa proprietate personală a părinților, compusă din 4 camere și anexe gospodărești, singurele surse de existență ale familiei fiind salariul tatălui, alocațiile celor 5 minori și suprafața de 1 ha teren agricol.
Rezultă că părinții inculpatului au fost preocupați doar de rezolvarea problemelor de natură materială ale familiei, acordând foarte puțină atenție problemelor legate de creșterea și educarea copiilor. Dovadă în acest sens fiind faptul că inculpatul și o soră a acestuia au rămas repetenți și au abandonat cursurile școlare.
De asemenea, rezultă că tatăl inculpatului obișnuiește să consume băuturi alcoolice și că părinții nu s-au implicat în nici un fel în procesul instructiv-educativ.
Măsura educativă a internării inculpatului minor într-un centru de reeducare este recomandată și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 612/ E din 10 iunie 2004, din care rezultă că minorul prezintă tulburări de conduită dar capacitatea de apreciere a conținutului faptei comise și a consecințelor acesteia este păstrată.
Cum s-a analizat cauza din oficiu nu s-au constatat motive care au condus la casarea hotărârilor, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 20 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5913/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5907/2005. Penal → |
|---|
