ICCJ. Decizia nr. 5907/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 197 din 14 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 183 C. pen., raportat la art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului S.I.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 și următoarele C. civ., inculpatul a fost obligat la 105.225.444 lei despăgubiri către partea civilă C.A.S.M.B. și la 31.000.000 lei despăgubiri către partea civilă I.E.
A fost respinsă cererea părții civile I.E. privind acordarea de daune morale.
Instanța de fond a reținut, în fapt, că în seara de 18 octombrie 2003, între inculpat și victima Șt.G., ambii aflați în barul M. din comuna Măgurele, a izbucnit un conflict spontan, pe fondul stării de ebrietate, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în bărbie, iar aceasta a căzut, lovindu-se cu capul de ciment. Transportată la Spitalul de Urgență București, în aceeași seară, victima a fost internată și în pofida tratamentelor aplicate a decedat la data de 26 noiembrie 2003.
Raportul medico-legal de necropsie a stabilit că moartea lui Șt.G. a fost violentă și s-a produs ca o consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de neurocraniu, dilacerare și hemoragie cerebrală.
Instanța a avut în vedere la stabilirea încadrării juridice că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen.
Caracteristic din acest punct de vedere este faptul că lovirea victimei s-a produs cu intenție, însă rezultatul mai grav, moartea acesteia, este praeterintenționat, fiind consecința culpei inculpatului care putea și trebuia să-l prevadă.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 371/ A din 5 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Declarând recurs, inculpatul a reiterat motivul de apel, în sensul reducerii pedepsei de 2 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
în concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.
în ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a acordat inculpatului largi circumstanțe atenuante și a coborât pedeapsa sub minimul special, deși fapta comisă prezintă un ridicat grad de pericol social, mai ales prin consecințele ei, pierderea vieții unei persoane.
Cum nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5908/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5905/2005. Penal → |
|---|
