ICCJ. Decizia nr. 596/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 596/2005
Dosar nr. 6981/2004
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 725 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpaţii:
- K.G. la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c), art. 861 alin. (3) teza II C. pen.
I-a fost încredinţată supravegherea S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Cluj şi a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. proc. pen.
- H.M. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
Totodată, s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost integral recuperat şi au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 9 iunie 2003, martorii S.S. şi C.A. efectuau serviciul de pază în zona triajului C.F.R. Câmpia Turzii, când i-au sesizat pe cei doi inculpaţi care încercau să se urce pe nişte vagoane care se aflau garate pe linia 9, fiind destinate casării. Martorul C.A. i-a atenţionat pe inculpaţi să nu urce pe vagon, dar aceştia nu au părăsit perimetrul respectiv, aşa încât a fost solicitat ofiţerul de serviciu U.Şt. Până la sosirea poliţistului inculpaţii au reuşit să încarce în cărucior subansamble de la vagonul C.F.R.
Inculpaţii au fost surprinşi în timp ce trăgeau un cărucior în care s-au găsit 5 axe triunghiulare de la sistemul de frânare al vagoanelor, 10 port-saboţi şi 10 saboţi de frânare în valoare totală de 11.668.850 lei.
Bunurile au fost recuperate de către C.N. C.F.R. SA Regionala C.F.R. Cluj, astfel că nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, declaraţiile martorilor C.A. şi S.S., dovada de recuperare a prejudiciului, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul H.M. a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 308 din 8 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea în condiţiile recidivei postexecutorii şi că la individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul a declarat recurs în termen legal împotriva hotărârii instanţei de apel, solicitând redozarea pedepsei printr-o eficienţă mai mare dată circumstanţelor atenuante şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, individualizată spre minimul prevăzut de lege este stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv a fost avut în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, întinderea prejudiciului cauzat cât şi persoana autorului aflat în stare de recidivă postexecutorie.
Se mai constată că această pedeapsă cu executare în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen., este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerinţele acestor texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei aşa cum a solicitat recurentul inculpat şi nici de suspendare condiţionată a executării acesteia, dat fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M. împotriva deciziei penale nr. 308 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2005. Penal. Art.211 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 598/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
