ICCJ. Decizia nr. 580/2005. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.580/2005
Dosar nr. 2748/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 5 februarie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T.D., pentru comiterea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (31) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că între inculpatul T.D. şi partea vătămată L.G., urma să aibă loc o judecată ţigănească, în vederea încheierii unui litigiu existent între părţi referitoare la un imobil şi o sumă de bani.
În acest scop, la data de 18 iulie 2002 cei doi s-au întâlnit în piaţa oraşului Tg. Cărbuneşti, fiecare fiind însoţit de mai multe rude şi prieteni.
Cum în cursul judecăţii nu s-a ajuns la o înţelegere, părţile s-au angajat într-un conflict verbal, adresându-şi insulte şi ameninţări pentru ca în cele din urmă să se lovească reciproc.
În sprijinul părţii vătămate au intervenit fii săi, L.D. şi C.A., primul dintre aceştia lovind pe inculpat cu un cuţit.
Inculpatul T.D. a ripostat, trăgând în direcţia atacatorilor, şase gloanţe cu un revolver, provocând astfel părţii vătămate L.G., leziuni corporale care au necesitat 95 – 100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au pus în pericol viaţa victimei, iar părţii vătămate L.N., leziuni corporale, care au necesitat 65-79 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Deşi inculpatul era căzut la pământ, scăpând arma din mână cei doi agresori, respectiv L.D. şi C.A. au continuat să-i aplice lovituri de cuţit, provocându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi punându-i viaţa în pericol.
Procedând la judecarea cauzei în fond, Tribunalul Gorj a pronunţat sentinţa penală nr. 378 din 28 octombrie 2003, prin care a dispus achitarea inculpatului T.D. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. pen. şi art. 73 lit. a) C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatului T.D. la un an închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (31) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în condiţiile, prevăzute de art. 81 şi art. 82 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 9 noiembrie la 24 decembrie 2002.
Totodată, s-a dispus confiscarea revolverului corp delict.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.462.292 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Tg. Cărbuneşti şi 7.483.455 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Craiova, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10.000.000 lei.
De menţionat este faptul că în urma disjungerii cauzei, acelaşi parchet a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor L.D. şi C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele pentru primul inculpat şi a dispoziţiilor art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. i) C. pen., pentru cel de-al doilea.
Pentru a dispune achitarea inculpatului T.D. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, instanţa de fond a reţinut că acesta s-a aflat în legitimă apărare, fiind atacat de partea vătămată şi de fiii acestuia C.A. şi L.D.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 178 din 6 aprilie 2004, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi rejudecând cauza a dispus condamnarea inculpatului T.D. la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.; la 4 ani închisoare pentru infracţiunea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (31) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la un an închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Apelurile declarate de părţile vătămate L.D. şi C.A. au fost respinse, instanţa reţinând că aceştia nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa de fond a înlăturat cu uşurinţă declaraţiile martorilor L.N., D.I., S.M., R.F., D.V., G.G. şi P.L., nefăcând parte din grupurile aflate în conflict, cu ocazia audierii au susţinut că atunci când L.G. l-a înjurat pe inculpat, acesta din urmă a scos pistolul şi a tras în direcţia grupului în care se afla partea vătămată şi că numai după aceea a fost lovit cu cuţitul de către cei doi fii ai victimei, respectiv L.D. şi C.A.
Totodată, s-a motivat că pedepsele de 2 ani şi respectiv un an închisoare aplicate inculpatului, pentru infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice sunt prea blânde în raport de gradul de pericol social sporit al faptelor comise în modalitatea de executare stabilită nu este de natură să conducă la reeducarea acestuia şi nici la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Împotriva menţionatei decizii, inculpatul T.D. a declarat recurs, invocând pe de o parte motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanţa de apel condamnând pe inculpat pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 174 lit. b) C. pen., a comis o eroare gravă de fapt, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 44 C. pen., referitor la legitima apărare, care justifică soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă.
Pe de altă parte inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că majorarea pedepselor aplicate şi modificarea modalităţii de executare a acestora pentru infracţiunile prevăzute de art. 279 alin. (31) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., este nejustificată în condiţiile în care însăşi instanţa de apel a reţinut existenţa circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. „este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc".
De asemenea, prevederile art. 3 al aceluiaşi articol este considerat în stare de legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Din probele administrate în cauză s-au conturat două versiuni cu privire la situaţia de fapt.
În prima versiune expusă în rechizitoriu şi însuşită de instanţa de apel se reţine că la data de 18 iulie 2002, pe fondul altercaţiei în care era angajat cu partea vătămată L.G., inculpatul recurent T.D. a scos pistolul şi a tras mai multe focuri de armă, rănindu-l grav pe acesta din urmă şi pe L.N., după care el a fost grav rănit în urma atacului cu cuţite, declanşat de fiii primei victime, respectiv C.A. şi L.D.
În a doua versiune adoptată de către instanţa de fond şi susţinută prin motivele de recurs, se reţine că L.D. şi C.A. l-au atacat pe T.D. cu o baionetă şi cuţite, pentru a veni în sprijinul tatălui lor, L.G. (unul dintre cuţite rămânând înfipt în corpul victimei), situaţie în care inculpatul T.D. a scos pistolul şi a tras focurile de armă în urma cărora au fost răniţi L.G. şi L.N.
Determinate pentru rezolvarea problemei de drept pusă în discuţie este stabilirea corectă a modului de desfăşurare a celor două acţiuni violente şi a consecinţelor pe care le-au generat.
Examinând declaraţiile martorilor audiaţi în cursul procesului, se constată că la urmărirea penală, un număr de 26 au făcut depoziţii în favoarea inculpatului T.D., iar 21 împotriva acestuia, în timp ce la instanţa de judecată, 21 dintre martori au confirmat versiunea susţinută de inculpat şi numai nouă pe cea a părţilor vătămate.
Deşi prezentarea comparativă a declaraţiilor date de cei peste 50 martori audiaţi în cauză nu sunt lipsite de relevanţă, la aprecierea uneia sau alteia dintre versiunile conturate, în vederea justă soluţionării a cauzei, se impune şi o analiză calitativă a acestora.
Astfel, instanţa de apel, adoptând versiunea părţilor vătămate nu a avut în vedere că patru dintre cei nouă martori pe a căror depoziţii se sprijină hotărârea de condamnare a inculpatului T.D., au fost trimişi în judecată şi condamnaţi chiar mai înaintea acestuia, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă comisă în cauza respectivă, aşa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, cât şi din copia rechizitoriului depusă la dosar.
Pe de altă parte se constată că doi dintre martori, care au susţinut varianta prezentată de inculpatul T.D., aveau calitatea de judecători ai litigiului ivit între părţi, fiind vorba de C.P. şi B.I.
Varianta respectivă a fost susţinută nu numai de persoanele care făceau parte din grupul inculpatului ci şi de unele rude ale părţilor vătămate cum ar fi B.F. (concubina lui L.G.) şi P.S.L. (nepoata aceleiaşi părţi vătămate).
În mod nejustificat au fost înlăturate, de asemenea, şi declaraţiile date de C.A. (fiul părţii vătămate L.G.) şi L.N. (fratele aceleiaşi părţi vătămate) care, deşi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru tentativă la infracţiunea de omor comisă în aceiaşi cauză, victimă fiind T.D., în declaraţiile date în prezenta cauză, au susţinut, în mod constant, că inculpatul recurent a făcut uz de armă numai după ce fusese lovit cu cuţitele de către aceştia.
În fine, soluţia de condamnare a inculpatului T.D. se întemeiază şi pe declaraţiile martorilor L.N., P.S.L. care, cu ocazia audierii la instanţă au revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, întrucât din cuprinsul probelor administrate, rezultă, fără dubiu, că inculpatul T.D. a ripostat cu focuri de armă pentru a curma atacul material, direct, imediat şi injust declanşat împotriva sa cu arme albe de C.A. şi L.D., fii părţii vătămate, cu care se afla angajat în conflict. În cauză fiind întrunite condiţiile cerute de prevederile art. 44 alin. (2) C. pen., soluţia de condamnare a acestuia de către instanţa de apel pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., nu se justifică.
Decizia pronunţată de instanţa de apel este greşită şi cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.D., pentru infracţiunile de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute de art. 279 alin. (31) C. pen. şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., în sensul că acestea au fost majorate, schimbându-se totodată şi modalitatea de executare a lor, deşi instanţa a reţinut în favoarea inculpatului recurent largi circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul T.D. fiind întemeiat, urmează a fi admis, şi a se casa integral Decizia atacată.
Cum în cuprinsul sentinţei pronunţate, instanţa de fond a reţinut greşit dispoziţiile art. 73 lit. a) C. pen., ca temei al achitării, textul menţionat referindu-se la depăşirea legitimei apărări sau ale stării de necesitate, urmează ca acest text de lege să fie înlăturat, reţinând dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen., alături de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. pen., ca temei al achitării.
Restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 378 din 28 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, urmează a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.D., împotriva deciziei penale nr. 178 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează integral Decizia penală atacată, iar sentinţa penală nr. 378 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen., ca temei al achitării, dispoziţie pe care o înlătură, reţinând că sunt întrunite integral condiţiile cumulative, prevăzute în art. 44 alin. (2) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 378 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 578/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 583/2005. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen.... → |
|---|
