ICCJ. Decizia nr. 578/2005. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.578/2005

Dosar nr. 404/2005

Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în soluţionarea apelului declarat de inculpatul S.R., împotriva sentinţei penale nr. 1048 din 2 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost menţinută starea de arest a inculpatului, reţinându-se că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

S-a acordat termen în vederea citării şi audierii martorei B.L.G., la 2 februarie 2005.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susţinând că măsura arestării este nejustificată atâta timp cât nu a săvârşit faptele imputate şi a cerut să fie judecat în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1048 din 2 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la 7 ani închisoare pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., săvârşite în condiţiile prevăzute de art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.

Curtea de Apel Bucureşti, având de soluţionat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei a admis cererea formulată de inculpat pentru administrarea de probe, casete video de la Cazinoul A. şi audierea martorei B.L.G.

Potrivit art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive luată la 18 aprilie 2003, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Prin recursul declarat inculpatul se consideră nevinovat, făcând referire la modul defectuos de administrare a probelor, unele din ele fiind lovite de nulitate.

Instanţa de apel urmează să examineze tocmai aspectele invocate de inculpat după audierea martorei B.L.G.

Aşa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracţiunea de tâlhărie se pedepseşte cu închisoare mai mare de 4 ani şi fapta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică se menţin, urmează a respinge recursul.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R., împotriva încheierii din 12 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3301/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 56/2005. Penal. încheiere. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 580/2005. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 578/2005. Penal. încheiere. Recurs