ICCJ. Decizia nr. 623/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 623/2005
Dosar nr. 6332/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 8 septembrie 2004, pronunţată în fond, după casare, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul L.C. la 20 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat arestarea preventivă de la 24 octombrie 2003.
În temeiul art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile L.M.F. câte 1.000.000 lei prestaţie lunară, pentru perioada 23 octombrie 2003 – 01 iulie 2004 şi câte 1.500.000 lei lunar, cu acelaşi titlu, începând cu data de 1 iulie 2004 şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 23 octombrie 2003, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, având unele discuţii contradictorii, cu soţia sa L.T., inculpatul a lovit-o în mod repetat cu un cuţit la nivelul coapsei stângi, provocându-i o hemoragie puternică în urma căreia victima a decedat.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 273/ A din 19 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul L.C. solicita în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs solicitând, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (1), întrucât a comis fapta în legitimă apărare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei şi în raport de prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul verbal, planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală declaraţiile martorilor audiaţi), care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu că cei doi soţi obişnuiau să consume băuturi alcoolice situaţii în care se certau, inculpatul exercitând acte de violenţă asupra soţiei care era nevoită să părăsească domiciliul comun împreună cu fiica minoră L.M.F.
La data de 23 octombrie 2003, inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, i-a imputat soţiei că a revenit la domiciliu, între cei doi având loc discuţii contradictorii, în cadrul cărora inculpatul i-a aplicat soţiei mai multe lovituri de cuţit în regiunea coapsei stângi. În urma leziunilor grave suferite, secţionarea musculaturii şi a arterei femurale soldate cu hemoragie externă masivă, victima a decedat.
Susţinerile inculpatului, în sensul că în cursul conflictului avut cu victima l-ar fi atacat cu un cuţit nu este susţinută de probele administrate, astfel încât, în mod just, cele două instanţe au reţinut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare şi nici în condiţiile unei provocări din partea victimei.
Probatoriul administrat evidenţiază dimpotrivă că inculpatul obişnuia să consume băuturi alcoolice, situaţii în care exercita acte de violenţă asupra soţiei sale şi o alunga nejustificat din domiciliu împreună cu fiica lor minoră.
Nici cererea de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., nu este justificată, intenţia inculpatului de a ucide rezultând din materialitatea faptelor, lovirea victimei în mod repetat şi cu mare intensitate, cu un cuţit (obiect apt de a ucide), într-o zonă intens vascularizată, care a generat o hemoragie externă masivă, finalizată cu decesul victimei.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul sporit de pericol social al infracţiunii comise, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, în cursul procesului a încercat să împiedice aflarea adevărului, adoptând o atitudine de nesinceritate.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada cât acesta a fost arestat preventiv, respectiv de la 24 decembrie 2003, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei penale nr. 273 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 decembrie 2003 la 27 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 621/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 625/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
