ICCJ. Decizia nr. 625/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 625/2005
Dosar nr. 6550/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentinţa penală nr. 230 din 15 iunie 2004, a condamnat pe inculpatul G.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 din acelaşi cod.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus detenţia de la 21 februarie 2004, la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuţit, corp delict.
A obligat pe inculpat la 100.000.000 lei despăgubiri civile către părţile civile T.V., T.V. şi T.M. şi la daune morale de 100.000.000 lei către T.V. şi câte 25.000.000 lei către T.V. respectiv T.M.
S-a reţinut, în esenţă, că la 20 februarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice şi pe fondul unor relaţii tensionate, cauzate de consumul frecvent de alcool de către inculpat, şi-a ucis concubina, victima T.N., cu mai multe lovituri de cuţit.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 450 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de inculpat şi a casat sentinţa numai cu privire la dispoziţiile art. 64 lit. c) şi e) C. pen., dispoziţii pe care le-a înlăturat cu motivarea că au fost nelegal aplicate, întrucât inculpatul nu îndeplinea la data comiterii faptei vreo funcţie sau profesie care să aibă legătură cu aceasta şi nici nu era tutore sau curator al vreunui minor.
Declarând recurs împotriva acestor hotărâri, inculpatul a solicitat să fie casate, iar cauza trimisă spre rejudecare pentru completarea expertizei medico-legale psihiatrice.
În subsidiar a cerut să-i fie redusă pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea comisă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când gradul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Totodată, conform art. 124 din acelaşi cod, când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză.
În cauza de faţă, la cererea inculpatului şi faţă de împrejurările comiterii faptei (pe fondul consumului excesiv de alcool) prima instanţă a apreciat necesară efectuarea unei expertize psihiatrice care să se pronunţe cu privire la discernământul acestuia în momentul săvârşirii infracţiunii.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul are un intelect în limite normale, este cooperant şi orientat temporo spaţial, are o personalitate dizarmonică şi toleranţă scăzută la frustrare, este consumator de băuturi alcoolice şi mai are în antecedente probleme cu organele de poliţie pe tema violenţei domestice. Concluzionează că prezintă: „Tulburare organică de personalitate intricată cu etilism cronic", iar la data comiterii faptei avea discernământul faptelor sale.
Constatările şi concluziile raportului de expertiză nu au fost apreciate ca incomplete sau confuze de către inculpat şi apărătorul său, nici cu ocazia judecării la prima instanţă, nici în apel.
De altfel, nici în recurs nu s-a precizat motivul pentru care expertiza ar fi incompletă sau indecisă (nici nu există incertitudine), solicitându-se numai în mod generic necesitatea completării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Cum nu există o justificare procedurală, faptică sau logică pentru completarea acestui raport de expertiză, motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., nu poate fi primit.
Nici motivul de casare întemeiat pe punctul 14 de sub acelaşi articol, privind greşita individualizare a pedepsei nu poate fi primit.
Faţă de modul şi contextul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, de gravitatea faptei şi de elementele ce caracterizează pe făptuitor (consumator cronic de băuturi alcoolice şi cu antecedenţe de violenţă în familie), pedeapsa de 15 ani închisoare (media între minimul şi maximul prevăzut de lege) a fost corect individualizată, instanţele ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopul menţionat în art. 52 din acelaşi cod.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu.
Din pedeapsă se va deduce la zi perioada arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 450 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21 februarie 2004 la 27 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
