ICCJ. Decizia nr. 621/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 621/2005
Dosar nr. 322/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 1699/P/AP/2004 s-a dispus printre altele, menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor S.H.M., G.I., A.D., S.E., G.G. şi R.C.I.
În motivarea încheierii s-a reţinut că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu privire atât la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaţilor, ceea ce impune menţinerea în continuare a stării de arest a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., care a susţinut că nu sunt probe care să ateste că punerea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Critica va fi examinată în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., constatându-se însă că măsura dispusă este conformă legii.
Astfel, în cauză măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată de un organ judiciar competent respectiv, Tribunalul Braşov existând motive verosimile de a bănui că acesta a participat la comiterea unei infracţiuni.
Temeiul juridic al acestei măsuri preventive l-a constituit pentru inculpatul G.I., dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost menţinută corect pe baza condamnării chiar nedefinitive, pronunţată însă de o instanţă competentă.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 528 din 1 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. 2250/2003, inculpatul G.I. a fost condamnat pentru comiterea unei complicităţi la o infracţiune de furt calificat la o pedeapsă de 13 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În prezent cauza se află pe rolul Curţii de Apel Braşov pentru soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi.
Deşi se susţine, de recurent că, lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, este evident că, aşa cum s-a reţinut, lăsarea sa în libertate ar crea o stare de nesiguranţă membrilor colectivităţii, fapta acestuia presupunând o lezare a ordinii de drept, ca parte a ordinii publice.
Prin urmare, menţinându-se în continuare temeiurile de fapt şi de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive se impunea în temeiul art. 160b C. proc. pen., menţinerea în continuare a stării de arest şi a acestui inculpat.
Acestea sunt motivele pentru care critica este nefondată şi în baza art. 3859 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.I., împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1699/P/AP/2004 al Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 623/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
