ICCJ. Decizia nr. 641/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 641/2005
Dosar nr. 5788/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 699/II R din 9 iunie 2004, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de C.V., în calitate de reprezentant legal al SC S.I.I.I. SRL, împotriva rezoluţiei nr. 40/ P din 28 aprilie 2004, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe M.M. (judecător în cadrul Tribunalului Brăila), pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi B.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 290 C. pen.
Împotriva menţionatei rezoluţii, petiţionara s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Galaţi în temeiul art. 2781 C. pen., susţinând că este nelegală, întrucât din probele administrate rezultă că intimatul B.I. a săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii şi înşelăciune, în sensul că s-a prezentat drept proprietar al unui spaţiu comercial aflat în litigiu, determinând astfel pe numita Ş.E. să cumpere spaţiul respectiv şi să-l revândă la rândul său către SC M.S. SRL Brăila.
Referitor la intimata M.M., petenta susţine că în calitate de judecător la Tribunalul Brăila, aceasta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, legalizând şi investind cu formulă executorie sentinţa civilă nr. 154 din 26 aprilie 2000, deşi aceasta nu era definitivă.
Instanţa astfel sesizată a pronunţat sentinţa penală nr. 73/ F din 9 septembrie 2004, prin care a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC S.I.I.I. SRL Brăila prin administratorul acesteia C.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, fapta reclamată împotriva lui B.I. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, deoarece înscrisul încheiat între acesta şi Şt.E. are valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare a spaţiului în litigiu, urmând ca vânzarea să se perfecteze ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii.
Referitor la intimata M.M., instanţa a reţinut că aceasta a admis cererea de investire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 154/2000 care la acea dată era definitivă, fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 915/A/2000 a Curţii de Apel Galaţi, situaţie în care în sarcina magistratei respective nu se poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva menţionatei hotărâri, petiţionara C.V. a formulat prezentul recurs, reiterând motivele de casare invocate prin plângerea adresată Curţii de Apel Galaţi.
În cuprinsul motivelor de recurs, petenta mai arată că atât Curtea de Apel Galaţi cât şi parchetul de pe lângă această instanţă au părtinit pe cei doi intimaţi, deşi în cauză există probe evidente că aceştia au comis infracţiunile pentru care au fost reclamaţi.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţa de fond a respins în mod justificat plângerea formulată de C.V., împotriva rezoluţiei prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, care au fost analizate în considerentele sentinţei, rezultând, fără dubiu că cele două intimate nu se fac vinovate de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost reclamate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, intimata M.M. a admis cererea de investire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 154/2000, la doi ani de la data pronunţării, aceasta rămânând definitivă prin Decizia civilă nr. 915/A/2000 a Curţii de Apel Galaţi.
Cum potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile care au rămas definitive pot fi investite cu formulă executorie, în sarcina magistratei respective nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale.
Nici faptele intimatului B.I. nu întruneşte elemente constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile în care înscrisul încheiat între acesta şi Şt.E., care constituie o promisiune de vânzare, nu era interzis de lege, urmând ca actul de vânzare-cumpărare propriu-zis să se perfecteze după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petenta SC S.I.I.I. SRL reprezentată de administrator C.V., nefiind întemeiat, urmează a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC S.I.I.I. SRL împotriva sentinţei penale nr. 73 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 67/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
