ICCJ. Decizia nr. 67/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 67/2005
Dosar nr. 5575/2003
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2180 din 24 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi părţile civile A.I. şi R.F. împotriva deciziei penale nr. 323/2001 a Curţii de Apel Cluj, a casat această decizie şi sentinţa penală nr. 657/2000 a Tribunalului Cluj, cu privire la greşita achitare a inculpatului R.C., pentru infracţiunea de tâlhărie, sub forma participaţiei improprii, la pedeapsa aplicată, precum şi la acţiunea civilă exercitată de părţile civile A.I. şi R.F.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., privind pe inculpatul menţionat, pe care l-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice şi pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie sub forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 31 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu cea de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-au majorat la 10.000.000 lei despăgubirile cuvenite părţii civile R.F.
Pentru soluţionarea acţiunii părţii civile A.I., s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că, în luna iulie 1997, între inculpatul R.C. şi martorul R.I. a intervenit o convenţie, primul cumpărând de la cel de al doilea mai multe capete de oi şi capre, iar pentru plata preţului s-a stabilit un termen. R.I. văzând că inculpatul a achitat doar o parte din preţ până la termen, a luat din turma acestuia un număr de 703 oi, a căror valoare, după aprecierea sa, corespundea sumei restante neplătite. După aceasta el a vândut aceste animale lui M.L. (350 buc.) şi părţii vătămate A.I. (353 buc.).
În această situaţie inculpatul s-a hotărât să-şi recupereze oile, astfel în ziua de 26 noiembrie 1997 s-a deplasat cu o maşină, împreună cu coinculpaţii H.S., B.I. şi S.G., la locul unde păştea turma părţii vătămate, păzită de ciobanul R.F., pe care l-au imobilizat şi l-au urcat forţat în autoturism. După aceasta inculpatul R.C. le-a dat dispoziţie martorilor R.S., C.A. şi G.I., persoane aflate în subordinea sa, să aducă la ferma lui cele 353 capete de oi, sus-numiţii executând ordinul primit, fără să-şi dea seama că este vorba de o acţiune ilicită.
Până în prezent paguba cauzată lui A.I. nu s-a recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă, în cauză.
Prin sentinţa penală nr. 298 din 20 iunie 2003, Tribunalul Cluj l-a obligat pe inculpatul R.C. să plătească părţii civile 1.729.700.000 lei despăgubiri, iar statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a ajunge la acest cuantum al despăgubirilor, prima instanţă a luat în considerare valoarea actualizată a celor 353 oi sustrase, ceea ce reprezintă 776.600.000 lei, calculându-se un preţ mediu de 2.200.000 lei/oaie, conform declaraţiilor martorilor C.A., M.L. şi B.I., la care a adăugat beneficiul nerealizat pe timp de 6 ani, în sumă totală de 953.100.000 lei.
La calculul acestui beneficiu s-a avut în vedere un venit anual mediu net de 450.000 lei/cap de oaie, stabilit pe baza aceloraşi probe testimoniale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, modificarea sentinţei, în sensul că obligaţia de plată a contravalorii oilor să fie înlocuită cu aceea de predarea acestora în natură, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanţa de fond nu le-a dat eficienţă prevederilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora repararea pagubei se face în natură prin restituirea lucrului şi numai când aceasta nu este posibilă prin plata unei despăgubiri.
Valoarea pagubei s-a stabilit arbitrar, calculându-se 2.200.000 lei pentru o ovină, deşi preţul variază între 1.350.000 – 1.500.000 pe piaţa liberă, iar martorul B.I., specialist în zootehnie a indicat doar 800.000 lei/ovină.
În ce priveşte valoarea beneficiului nerealizat, aceasta, de asemenea, s-a stabilit într-o sumă exagerată, neţinându-se seama de rata de mortalitate a ovinelor cît şi de costul tratamentelor veterinare, inclusiv costul unor medicamente, pe care în mod obligator în inevitabil le reclamă creşterea oilor.
S-a obiectat că pentru stabilirea corectă a cheltuielilor de producţie nu s-au administrat suficiente probe nici la instanţa de fond şi nici în apel.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 269 din 19 noiembrie 2003, a admis apelul inculpatului R.C. a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul în favoarea părţii civile A.I. de la suma de 1.729.700.000 lei la suma de 1.348.636.500 lei.
Cheltuielile judiciare, s-a dispus, să rămână în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă A.I. şi inculpatul R.C.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului său numai în ce priveşte latura civilă, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., casarea cu trimitere, în vederea completării probatoriului şi cu îndrumarea de a se proceda la efectuarea unui raport de expertiză pentru a se stabili exact cuantumul beneficiul nerealizat şi a prejudiciului efectiv, ţinând seama de valorile pentru fiecare produs şi ovină în parte şi pe fiecare an în parte.
Partea civilă nu şi-a motivat recursul.
Recursurile sunt nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Potrivit acestui text prin greşita aplicare a legii trebuie înţelese neconcordanţele între probele administrate în stabilirea unor împrejurări de fapt, semnificaţia dată acestora în hotărârea instanţei dar şi, greşita aplicare a legii în vigoare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că s-a administrat un probator suficient în baza căruia instanţa de apel a tras concluzia justă.
Astfel, opţiunea părţii civile pentru o despăgubire bănească este perfect justificată, având în vedere că oile ce i-au fost sustrase ulterior s-au înstrăinat de către inculpat, iar acesta nu a făcut dovada că, în prezent, există în proprietatea sa un număr de 353 capete de ovină, de aceeaşi rasă, vârstă, capacitate de reproducţie, etc.
În aceste condiţii solicitarea inculpatului de a fi obligat la repararea în natură a prejudiciului, apare ca lipsită de temei.
Totodată, se constată că recurentul inculpat nu a invocat elemente noi, survenite ulterior, de natură a aduce modificări cuantumului despăgubirilor civile acordate, astfel că nu se impune efectuarea unei expertize, în cauză.
Cum alte motive de nelegalitate sau netemeinicie din cele susceptibile a fi examinate din oficiu nu au fost constatate, recursurile declarate de inculpat şi partea civilă urmează a fi respinse, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Totodată, conform art. 192 pct. 2 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.I. şi inculpatul R.C. şi împotriva deciziei penale nr. 269 din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 641/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 672/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
