ICCJ. Decizia nr. 64/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 64/2005
Dosar nr. 6926/2004
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1241 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpata L.A.G. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată aceeaşi inculpată pentru fapta săvârşită la 12 decembrie 2003, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 294 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, aceea de 3 ani închisoare, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv în pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. şi în aceea de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de 2 ani închisoare şi, respectiv, 3 ani închisoare, sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentinţă.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 6 luni aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu pedepsele de 2 ani închisoare şi respectiv, 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 294/2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatei, menţinându-se starea de arest a acesteia.
S-a dispus anularea mandatului de executare, emis pe numele inculpatei, în baza sentinţei penale nr. 294 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat, în baza prezentei sentinţe.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 lit. f), raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,300 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 15 octombrie 2003, organele de poliţie au depistat-o pe inculpata L.A.G., la intersecţia străzii Moineşti, cu bulevardul Iuliu Maniu, din Bucureşti, în momentul când sus-numita, văzând apariţia organelor de intervenţie, a aruncat, pe jos, 5 punguţe de celofan transparent.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 177814 din 15 octombrie 2003, aceste punguţe conţineau cantitatea de 0,370 grame heroină, despre care a precizat că o cumpărase de la o anume A., în vederea consumului propriu fără drept.
La data de 12 noiembrie 2003, sus-numita a fost depistată de către jandarmi, în aceeaşi zonă, în momentul în care a aruncat pe jos 8 punguţe, care conţineau, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 370383 din 12 decembrie 2003, cantitatea de 0,45 grame de heroină. Despre această cantitate, inculpata a declarat, iniţial, în faţa procurorului că o cumpărase de la un anume A., din cartierul Ferentari, în vederea consumului propriu, cu suma de 1.600.000 lei. Din cele 8 doze de heroină, a precizat inculpata, două erau pentru consumul său, iar pe celelalte 6, trebuia să le revândă cu suma de 300.000 lei doza, numitei A.
Inculpata audiată pe parcursul procesului penal a avut o poziţie procesuală sinceră, recunoscându-şi vinovăţia, recunoaştere ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând diminuarea cuantumului acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 855/ A din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul, a computat prevenţia de la 12 decembrie 2003, la zi, a menţinut starea de arest a inculpatei şi a obligat-o să plătească statului cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul pentru apărarea din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata L.A.G., care a reiterat motivele din apel, în sensul redozării pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatei, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 12 decembrie 2003, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.A.G. împotriva deciziei penale nr. 855/ A din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 decembrie 2003 la 6 ianuarie 2005.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2005. Penal. Art.174 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 641/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
