ICCJ. Decizia nr. 624/2005. Penal. Art.174 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 624/2005
Dosar nr. 6407/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 26 martie 2004, Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1224/2004, au fost condamnaţi inculpaţii:
- T.M.L. la 17 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 113 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoşire.
- M.M. la 3 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c), raportat la art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., li s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), li s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 19 ianuarie 2003, pentru inculpatul T.M.L. şi de la 21 ianuarie 2003, pentru inculpatul M.M.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar să plătească părţii civile A.M. suma de 40.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la câte 6.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 1.400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii din oficiu, să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei către B.A. Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii au fost prieteni cu victima S.I. şi cu martorii S.L. şi C.E., şi obişnuiau să consume în mod frecvent băuturi alcoolice la locuinţa inculpatului M.M. Urmare a consumului de alcool şi a unor discuţii contradictorii, uneori discuţiile degenerau în acte de violenţă.
La data de 17 ianuarie 2003, victima s-a întâlnit cu martorul B.M. şi împreună au consumat băuturi alcoolice la un bar din micro 39. În jurul orelor 18,30, cei doi au hotărât să-l viziteze pe inculpatul M.M., pentru a continua să consume băuturi alcoolice şi, în acest scop, martorul B.M. a cumpărat 4 sticle cu votcă.
În locuinţa inculpatului M.M. se afla inculpatul T.M.L. şi victima S.I., şi cu toţii au consumat votcă, după care, în jurul orelor 21,30, martorul B.M. a plecat la locuinţa sa, rămânând în continuare cei doi inculpaţi şi victima.
Aceştia au continuat să consume băuturi alcoolice (votcă) în sufragerie şi priveau la televizor.
În jurul orelor 22,00, pe fondul consumului de alcool între inculpatul T.M.L. şi victima S.I., au apărut discuţii contradictorii, care au degenerat într-un conflict violent.
Deranjat de unele afirmaţii făcute de victimă în legătură cu fiica inculpatului T.M.L. (potrivit susţinerilor acestuia), acesta a împins cu forţa victima care a căzut pe spate cu tot cu scaun, cu capul orientat spre uşa dintre hol şi sufragerie, şi cu picioarele spre ferestrele sufrageriei.
În continuare inculpatul T.M.L., s-a ridicat de pa scaunul său şi a început să-l lovească violent şi în mod repetat pe S.I., cu picioarele în zona toracică. Cu toate că victima a început să sângereze la faţă, inculpatul a continuat să o lovească în mod repetat şi cu o mare intensitate în zona feţei şi a toracelui.
Inculpatul M.M. care se afla şi el sub influenţa băuturilor alcoolice, la momentul declanşării conflictului cu violenţă de către inculpatul T.M.L. asupra victimei, se afla pe pat şi s-a ridicat, a mers la victimă şi i-a aplicat şi el câteva lovituri cu pumnul în zona feţei. Văzând că acesta sângerează, i-a cerut inculpatului T.M.L. să nu-l mai lovească.
Acesta din urmă nu a încetat agresiunea asupra victimei şi a continuat să o lovească cu picioarele în zona toracică, după care s-a aplecat asupra ei, a lovit-o cu pumnii în cap. În timp ce victima încă mai încerca să se apere cu mâinile de loviturile primite de la inculpaţi, T.M.L., cu talpa piciorului i-a comprimat faţa între peretele şi pardoseala (pe colţ) acoperită cu linoleum a camerei.
Urmare loviturilor primite victima S.I., a intrat în stare de inconştienţă, împrejurare în care inculpatul T.M.L. a fost din nou rugat de inculpatul M.M. să nu-l mai lovească, întrucât victima nu mai mişca.
Faţă de această situaţie inculpatul M.M. i-a cerut inculpatului T.M.L. să ia victima şi să o transporte afară, oriunde, ceea ce inculpatul T.M.L. a făcut, după ce în prealabil a ieşit şi s-a asigurat că nu este nimeni în preajmă să-l vadă.
Victima a fost scoasă de inculpatul T.M.L. din apartament şi dusă în preajma blocului şi lăsată între nişte garaje, unde, a doua zi a fost găsită decedată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii T.M.L. şi M.M., precum şi numita T.I.
În apelul parchetului numai cu privire la inculpatul M.M., se invocă nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei sub aspectul cuantumului pedepsei şi reţinerii în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante.
În dezvoltarea acestor motive, se arată că pedeapsa aplicată este nelegală întrucât aplicându-i o pedeapsă de 3 ani închisoare ca efect al recunoaşterii circumstanţelor atenuante, au fost încălcate dispoziţiile art. 76 alin. penultim C. pen., în conformitate cu care, în cazul în speţă, pedeapsa nu putea fi coborâtă sub 3 ani şi 4 luni închisoare.
Pe de altă parte, se susţine că pedeapsa este şi netemeinică întrucât în cauză nu se justifica aplicarea circumstanţelor atenuante, faţă de comportarea nesinceră în cursul cercetării judecătoreşti şi gradul sporit de periculozitate al infracţiunii comise.
Inculpatul T.M.L. a criticat sentinţa sub aspectul nereţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante a provocării cât şi sub aspectul injustei individualizări a pedepsei, pe care o consideră prea mare faţă de împrejurările săvârşite a faptei şi de situaţia sa personală, el săvârşind fapta sub imperiul bolii psihice de care suferă.
La rândul său, inculpatul M.M., declarând apel, invocă nevinovăţia sa şi solicită achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În cauză a declarat apel şi numita T.I., mama inculpatului T.M.L.
Prin Decizia penală nr. 57 din 20 octombrie 2004, Curtea de Apel Galaţi admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, privind pe inculpatul M.M., deţinut în Penitenciarul Galaţi şi de inculpatul T.M.L., deţinut în Penitenciarul Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 178 din 26 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1224/P/2003 şi în consecinţă:
Desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 178 din 26 martie 2004 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului T.M.L., în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, în sensul că o reduce de la 17 ani şi 6 luni închisoare la 14 ani închisoare.
Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului M.M., în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, în sensul că o majorează de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Modifică dispoziţia legală avută la stabilirea pedepsei principale, pentru inculpatul M.M., în sensul că în loc de art. 76 lit. a) C. pen., se va trece art. 76 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M. şi ca inadmisibil apelul declarat de numita T.I., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Conform art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpaţilor.
Potrivit art. 38517 alin. (4), în referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive cu începere de la data de 19 ianuarie 2003, pentru inculpatul T.M.L. şi de la data de 21 ianuarie 2003, pentru inculpatul M.M. până la data de 20 octombrie 2004, pentru ambii inculpaţi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpatul M.M. la plata sumei de 1.500.000 lei şi pe apelanta T.I. la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul T.M.L. s-a dispus a fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut în esenţă că instanţa de fond întemeindu-se pe probele administrate care au fost complet analizate şi just apreciate a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor şi, de asemenea, a dat o încadrare corespunzătoare infracţiunii comise; că este pe deplin dovedit că în noaptea de 17 ianuarie 2003, inculpaţii T.M.L. şi M.M., au lovit în mod repetat victima S.I., cauzându-i leziuni ce au provocat moartea.
S-a mai reţinut că nu se justifică aplicarea în favoarea inculpatului T.M.L. a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., însă apelul acestuia este fondat sub aspectul individualizării pedepsei. S-a apreciat că avându-se în vedere împrejurarea că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial dar are discernământ păstrat în raport cu fapta comisă, pedeapsă mai apropiată de limita minimă este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Cât priveşte inculpatul M.M. s-a reţinut că pedeapsa de 3 ani închisoare este nelegală, situată sub limitele impuse de art. 76 alin. penultim C. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul T.M.L.
Parchetul a criticat Decizia sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului M.M., ştiut fiind că în aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuiau raportate la gradul de pericol social al faptei săvârşite, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost comise precum şi la orice elemente privitoare la persoana făptuitorului, ori în speţă reţinerea circumstanţelor atenuante, nu se justificau.
Inculpatul T.M.L. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, urmând a se avea în vedere boala psihică de care suferă, precum şi cuantumul pedepsei aplicate coinculpatului M.M.
Examinând cauza în raport de criticile făcute analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu pentru alin. ultim al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Luând în discuţie recursul formulat de parchet se constată că acesta este nefondat, întrucât în aprecierea aplicării circumstanţelor atenuante privind pe inculpatul M.M., instanţele au avut în vedere toate împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante, respectiv elementele privind persoana inculpatului care nu are antecedente penale, anterior săvârşirii faptei, a avut o bună comportare în contribuţia la săvârşirea faptei, a fost mai redusă, aplicând victimei câteva lovituri cu pumnii în zona feţei, după care a cerut coinculpatului T.M.L. să înceteze agresiunea asupra acesteia văzând că sângerează.
Nici recursul inculpatului T.M.L. nu este fondat, pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social al faptei, împrejurările săvârşirii acesteia şi persoanei inculpatului.
Referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului, se poate desprinde periculozitatea acestuia din modul extrem de violent în care a acţionat, de la un conflict banal, lovind victima în mod repetat cu picioarele în zona feţei şi toracelui chiar şi după ce aceasta începuse să sângereze, iar coinculpatul i-a cerut să înceteze agresiunea, în timp ce victima se apăra cu mâinile pentru ca în final să-i comprime faţa cu talpa piciorului, într-un colţ între perete şi pardoseala acoperită cu linoleum şi să o târască afară în frig lăsând-o între nişte garaje unde a doua zi a fost găsită decedată.
Edificator pentru violenţa cu care inculpatul T.M.L. a acţionat este raportul de constatare medico-legală care la examenul extern constată numeroase semne de violenţă pe tot corpul, pe faţă, pe mâini, pe torace, pe şolduri, pe genunchi, iar la examenul intern printre multiple leziuni se enumeră contuzie cerebrală, fractură sternală, multiple fracturi costale, rupturi pleuro-pulmonare bilaterale.
Critica inculpatului, în sensul că nu s-a ţinut seama în suficientă măsură de faptul că prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial nu este fondată; pedeapsa de 14 ani închisoare (redusă de la 17 ani), aplicată de instanţa de apel în condiţiile în care limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se situează între 10 şi 20 ani, este corespunzătoare criteriilor de individualizare instanţa de apel dând maximă eficienţă şi aspectului ce vizează sănătatea inculpatului care are discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, dar şi stării de recidivă a acestuia.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul T.M.L. împotriva deciziei penale nr. 571 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.L. durata arestării preventive de la 19 ianuarie 2003 la 27 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpatului M.M., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 604/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 64/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
