ICCJ. Decizia nr. 655/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 655/2005
Dosar nr. 6055/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1085 din 6 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 541/2004, au fost condamnaţi inculpaţii: D.S.A. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi C.A. la 7 ani închisoare, pentru complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. c) C. pen.
S-a constatat că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză şi s-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D.S.A. şi C.A., iar inculpatul D.S.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente D.V., la plata către partea civilă V.I. a sumei de 5.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, daune materiale.
În baza art. 192 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat, inculpatul D.S.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata a câte 1.800.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 7 mai 2003, inculpatul minor a smuls de la gâtul părţii vătămate V.I. un lanţ din aur în greutate de 15 grame, ajutat în acest sens de coinculpatul major.
Partea vătămată se găsea în faţa intrării de la scara 3 a blocului, scară care mai avea o intrare situată în spatele blocului şi cooperarea între inculpaţi s-a realizat de la început prin aceea că inculpatul major a ţinut uşa deschisă în timp ce minorul a ieşit, simulând că ar aştepta pe cineva.
La un moment dat s-a prefăcut că se apropie cu paşi normali spre intrare, dar când a ajuns lângă partea vătămată i-a smuls brusc lanţul de la gât apoi a intrat în fugă pe uşa ţinută în continuare deschisă de inculpatul major şi ambii inculpaţi au părăsit în fugă locul faptei pe uşa din spate a blocului.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat apel ambii inculpaţi, invocând greşita condamnare şi în subsidiar aplicarea unei pedepse prea aspre.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 748/ A din 11 octombrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.S.A. şi C.A.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a examinat dosarul cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept şi a constatat că hotărârea apelată este legală şi temeinică.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este probată prin declaraţiile date de partea vătămată care a recunoscut făptuitorii (procese-verbale şi planşe fotografice ataşate), în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorilor oculari D.M., S.I. şi C.C.
Inculpaţii nu au recunoscut faptele motivând că s-ar fi aflat în alte zone ale oraşului, fără a produce dovezi în acest sens, apărarea formală care a fost înlăturată de instanţa de fond.
Totodată s-a reţinut că faptelor săvârşite de cei doi li s-a dat încadrarea juridică legală de tâlhărie şi respectiv complicitate la această infracţiune.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, s-a considerat că instanţele au evaluat corect atât gradul de pericol social al faptei cât şi al persoanei inculpaţilor, aplicând corespunzător criteriile generale prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa prevăzută de lege este cu închisoare de la 7 la 20 ani, pentru minor limitele fiind reduse la jumătate potrivit dispoziţiilor art. 109 C. pen.
Din ancheta socială aflată la dosar rezultă că minimul provine dintr-o familie dezorganizată, a abandonat şcoala, frecventează un anturaj dubios şi a mai fost condamnat cu închisoare pentru fapte similare.
Inculpatul major este fără ocupaţie, a avut o conduită procesuală negativă, ambii inculpaţi fiind arestaţi în altă cauză, tot pentru tâlhărie.
Împotriva deciziei penale nr. 748/ A din 11 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3356/2004 au formulat recurs ambii inculpaţi, solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Recursul este nefondat.
Situaţia de fapt este cert dovedită cu declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de recunoaştere din grup de către partea vătămată şi depoziţiile martorilor oculari D.M., S.I. şi C.C., astfel că susţinerile lor în sensul că inculpaţii nu au săvârşit ei faptele, sunt nefondate.
Încadrarea juridică dată faptelor este, de asemenea, corectă în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţe.
Totodată, se constată că pedepsele aplicate, reflectă just gravitatea faptelor săvârşite şi pericolul social sporit al inculpaţilor, învederat de faptul că au mai comis fapte similare, aflându-se arestaţi preventiv într-o altă cauză şi că pe parcursul procesului au adoptat o poziţie negativă prin susţinerile nesincere pe care le-au făcut.
Neconstatându-se nici un motiv care se ia în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a-i obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.S.A. şi C.A. împotriva deciziei penale nr. 748 A din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă recurenţii să plătească statului câte 1.600.000 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care suma de 800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 653/2005. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 656/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
