ICCJ. Decizia nr. 697/2005. Penal
| Comentarii |
|
SC T.S. SRL, în calitate de reprezentantă a firmelor italiene S. S.P.A., C. S.P.A. și I.V. S.P.A. a formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 10028/2468/2004, la data de 1 martie 2005, comunicată respectivei societăți la data de 10 martie 2005.
Ca temei al plângerii, a fost invocat art. 2781C. proc. pen.
S-a motivat că prin rezoluția Parchetului General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis în parte plângerea împotriva soluției inițiale, în sensul că a constatat faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci că sunt incidente, în cauză, prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., astfel încât, fapta a fost comisă de numitul V.C., dar nu a fost săvârșită cu intenție.
Parchetul General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție motivează că schimbarea temeiului juridic al soluției, prezintă relevanță sub aspectul posibilității petentei de a promova, eventual, acțiuni ulterioare.
Față de aceste considerente, s-a cerut admiterea plângerii în temeiul art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., și pe cale de consecință, să se desființeze rezoluția atacată și să se trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitului V.C.
S-a arătat că V.C. nu numai că a participat efectiv la modificarea datelor financiar-contabile ale SC E.I. SRL, dar a comis cu intenție fapta de reducere a prețului, întocmirea notelor de debitare unilateral și a dat dispoziția ca acestea să fie înregistrate în contabilitatea SC E.I. SRL.
Prin această operațiune, a denaturat, cu bună știință, bilanțul contabil și societatea a fost prezentată fără datorii față de investitorii interni și externi.
De asemenea, a solicitat să se constate că debitele față de firmele pe care petenta le reprezintă, sunt recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ce prezintă autoritate de lucru judecat și care au fost depuse la dosarul cauzei.
Deși aceste debite au fost anulate unilateral de V.C., instanțele civile au recunoscut drepturile petiționarei, iar în baza hotărârilor judecătorești a fost declanșată procedura falimentului împotriva SC E.I. SRL, ce face obiectul dosarului nr. 8283/1999 al Tribunalului București, secția a VII-a comercială.
Aceste sume au fost practic șterse din contabilitatea SC E.I. SRL prin întocmirea notelor de debitate prin care se elimină o datorie de 1,8 milioane dolari S.U.A., la nivelul anului 1998, pentru toți furnizorii externi, iar reducerea nereală a datoriilor din pasivul societății, a condus la înregistrarea unor venituri fictive în activul societății.
Totodată, în mod greșit Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a admis plângerea formulată de petent doar în parte, pentru că trebuiau să verifice legalitatea operațiunilor de schimbare a acționariatului în cadrul societăților SC E.I. SRL și SC E. SA.
Societățile între care s-au schimbat acțiunile sunt două societăți din Lichtenștein, cu care s-au făcut operațiuni patrimoniale la prețuri derizorii, astfel încât s-au scos, în mod fraudulos, toate activele din patrimoniul SC E.I. SRL și au fost transferate în patrimoniul SC E. SA.
Firmele reprezentate de petentă erau furnizori străini ai SC E.I. SA și au fost prejudiciate în mod grosolan prin reducerea unilaterală a prețului și prin stabilirea unor rezultate false ale societății.
S-a conchis, în sensul admiterii plângerii, al desființării rezoluției atacate și a trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului V.C.
în ședința publică de azi 9 decembrie 2005, procurorul a ridicat ca problemă prealabilă judecății excepția lipsei de competență de a judeca plângerea a înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că intimatul V.C., nu mai are în prezent, calitatea de senator, avută la data sesizării Parchetului General, de pe lângă această instanță și a faptului că pretinsele infracțiuni împotriva acestuia, nu au legătură cu calitatea de senator, avută.
Procurorul a solicitat trimiterea cauzei la judecătoria sector 1 București, competentă să soluționeze plângerea.
Excepția ridicată este întemeiată.
într-adevăr, în prezent, intimatul V.C. nu mai are calitatea de senator, calitate ce a atras competența de urmărire la Parchetului General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 40 C. proc. pen., alin. (1) "Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;
b) s-a dat o hotărâre în primă instanță."
în speță, persoana după a cărei calitate, a fost stabilită competența, nu mai are acea calitate și nu se află în nici una dintre cele două situații care să ducă la menținerea competenței.
în această situație, Curtea a trebuit să constate că nu este competentă să soluționeze această plângere și să facă aplicarea art. 42 C. proc. pen., declinându-și competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei sector 1 București, instanță căreia i s-a trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 694/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 684/2005. Penal → |
|---|
