ICCJ. Decizia nr. 671/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul nr. 1972/P/2001 din 27 noiembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.G., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cauza a fost înregistrată sub nr. 13617 din 2 decembrie 2002 la Judecătoria Cluj-Napoca, iar prin strămutarea dispusă, prin încheierea nr. 1550 din 26 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție la Judecătoria Oradea, a fost înregistrată la acea instanță sub nr. 3173/2003.
La data sesizării instanței, inculpatul deținea funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca, iar în alegerile parlamentare din luna noiembrie 2004 a fost ales senator în Senatul României.
Având în vedere dispozițiile art. 40 C. proc. pen., care stabilesc competența instanțelor în caz de schimbare a calității inculpatului, ținând seama de prevederile art. 40 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Oradea, prin sentința penală nr. 478 din 11 martie 2005 și-a declinat competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2261/2005.
înainte de începerea cercetării judecătorești, înalta Curte procedând conform dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., a verificat din oficiu regularitatea actului de sesizare și a pus în discuția părților încălcarea dispozițiilor procedurale care reglementează procedura prezentării materialului de urmărire penală.
Din conținutul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că procedura de prezentare a materialului de urmărire penală nu s-a desfășurat cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 250 și urm. C. proc. pen., și date fiind declarațiile inculpatului consemnate în actele întocmite de procuror și lipsa semnării procesului-verbal în condițiile art. 251 C. proc. pen., echivalează cu neprezentarea materialului de urmărire penală.
La data de 18 noiembrie 2002, F.G. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și a cerut să fie audiat după data de 20 noiembrie, mai exact în ziua de 21 noiembrie 2002, motivat de lipsa din țară a apărătorului ales U.N. în declarația dată face mențiunea "am fost înștiințat de procurorul D.C. că sunt invitat, în ziua de 21 noiembrie 2002, ora 10,00, să mă prezint. în vederea audierii și a prezentării materialului în dosarul nr. 1972/P/2002.
în ziua de 21 noiembrie 2002, învinuitul s-a prezentat însoțit de apărător și a reiterat cererea de probatorii, formulând noi cereri, aspect care rezultă din rezoluția din 21 noiembrie 2002.
în condițiile date, învinuitul fiind întrebat dacă are de formulat cereri noi sau dacă vrea să facă declarații suplimentare, a declarat următoarele: "întrucât după studierea dosarului am constatat că cercetările sunt efectuate tendențios, iar cererea mea în probațiune a fost respinsă, apreciez că magistrații procurori și dl. prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au o implicare politică personală, după aprecierea mea, am formulat o cerere de recuzare a magistraților care compun Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și care atare, apreciez că dosarul nu se poate încheia și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu poate fi semnat de mine până la soluționarea procedurală a cererii mele de recuzare."
învinuitul a făcut mențiunea, consemnată de procuror că "având în vedere cererea de recuzare consider că declarația care nu s-a cerut de către dl. procuror nu o voi putea face decât după soluționarea cererii de recuzare. Cu siguranță voi face această declarație în fața d-lui procuror care instrumentează dosarul, pentru a se cunoaște și punctul meu de vedere".
Procurorul a înaintat cererea și potrivit adresei nr. 6104/II/6/2002 din 25 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, aceasta a fost înregistrată la acel parchet la 22 noiembrie 2002 și soluționată prin respingere la 25 noiembrie 2002.
La data de 27 noiembrie 2002, procurorul a pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice.
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă că, la data de 21 noiembrie 2002, învinuitului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală cu respectarea art. 257 C. proc. pen., raportat la art. 250 C. proc. pen., și a deciziei nr. 24 din 23 februarie 1999 a Curții Constituționale.
Potrivit art. 24 din Constituția României, dreptul la apărare este garantat inculpatului în tot cursul procesului.
Acest principiu constituțional trebuie să-și găsească aplicabilitatea și în exercițiul drepturilor procesual-penale, inclusiv în ceea ce privește prezentarea de către organul judiciar de urmărire penală a materialului probator ce stă la baza inculpării făptuitorului.
Actul procedural al prezentării materialului de urmărire penală este unul din actele fundamentale din cursul urmăririi penale și de aceea nu poate fi considerat ca un simplu act procedural prin care se aduce la îndeplinire o sarcină a organului judiciar competent și reprezintă mijlocul prin care se asigură desfășurarea în condiții de legalitate a procesului penal.
Este de aceea necesar ca organul de urmărire penală să efectueze cu toată responsabilitatea prezentarea materialului de urmărire penală, verificându-se totodată dacă urmărirea penală a fost completă și obiectivă și dacă reflectă în mod fidel realitatea.
învinuitul s-a prezentat în fața procurorului, a făcut unele cereri de probatorii și în același timp a recuzat magistrații procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. El a făcut mențiunea că urmează să facă declarații cu privire la învinuirea ce i se aduce numai după soluționarea cererii de recuzare.
în condițiile date, atât rezoluția de respingere a probelor, care este amplu motivată, cât și procesul-verbal, care este considerat de acuzare că, constituie dovada prezentării materialului, conduc la ideea că toată activitatea a fost realizată prin comprimarea timpului, se resping probele, se face cererea de recuzare dar învinuitul este întrebat dacă are de formulat cereri noi sau dacă vrea să facă declarații suplimentare despre toate acestea făcându-se vorbire în procesul-verbal din aceeași zi, 21 noiembrie 2002.
în același proces-verbal este inserată declarația învinuitului despre faptul că urmează ca, după soluționarea cererii de recuzare să facă declarațiile cerute de procuror pentru a se cunoaște punctul său de vedere.
Rezultă din cele de mai sus că, acest act al urmăririi penale care este prezentarea materialului de urmărire penală, act deosebit de important în desfășurarea urmării penale s-a făcut în mod formal și precipitat.
în contextul normei constituționale și a dispozițiilor procesual penale sus-arătate, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 21 noiembrie 2002 este lovit de nulitate, actul neputându-se reface în faza cercetării judecătorești.
Excepția a fost ridicată în fața primei instanței sesizate, iar în situația dată prin schimbarea calității inculpatului, competența de soluționare revine înaltei Curți de Casație și Justiție care, ținând seama de dispozițiile art. 42 alin. (2) C. pen., nu va folosi în judecarea cauzei actele îndeplinite și nu menține măsurile desprinse de instanța desesizată.
în raport de cele expuse, potrivit art. 333 C. proc. pen., dosarul a fost trimis procurorului competent în raport de calitatea inculpatului pentru refacerea actului, prezentarea materialului de urmărire penală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 684/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 609/2005. Penal → |
|---|
