ICCJ. Decizia nr. 684/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul G.G. a solicitat cercetarea magistratului D.S.P., procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a crimei organizate și antidrog, pentru săvârșirea infracțiunilor de "lipsire de libertate în mod ilegal, cercetare abuzivă, încercare de a determina mărturia mincinoasă, supunere la rele tratamente, abuz în serviciu, fals în înscrisuri, percheziție ilegală, încălcarea dreptului la apărare, tortura".
S-a susținut de către petiționar că, la data de 30 mai 2003, a fost arestat în mod abuziv de către procuror fără a fi asistat de avocat și fără a fi audiat, percheziția a fost efectuată la Fabrica de prelucrare și conservare a peștelui din Călărași fără mandat și atunci când a atras atenția procurorului asupra acestui fapt a fost lovit de un lucrător de poliție, care i-a cerut să spună unde a ascuns drogurile; iar rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată în stare de arest, împreună cu alte persoane, a fost întocmit cu crea credință și conține multe falsuri el nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri și aderare la un grup infracțional organizat.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din 21 ianuarie 2005, dată în dosarul nr. 415/P/2004, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul D.S.P. constatând că din verificările efectuate în cauză, a rezultat că faptele reclamate nu există.
Prin rezoluția nr. 3171/54/N/2005 din 10 martie 2005, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, neconstatându-se comiterea vreunei fapte penale de către magistrat.
împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere în temeiul art. 2781C. proc. pen., la înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul G.G. solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva procurorului D.S.P., reiterând motivele arătate în plângerea adresată parchetului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că plângerea formulată de petiționar este nefondată.
Prin rechizitoriul nr. 139/P/2003 din 25 septembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, întocmit de procuror șef birou D.S.P. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a 16 inculpați printre care și petiționarul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri și inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că, în perioada 2001 - 2003, G.G. a aderat și sprijinit activitatea organizației infracționale de narcotrafic constituită de inculpatul V.B., contribuind la activitățile de depozitare a heroinei și cocainei, precum și la activitățile de ambalare și încărcare a drogurilor în vederea transportării în țări ale Europei de Vest.
în cursul cercetărilor efectuate de magistratul procuror în colaborare cu organele de poliție, la data de 30 mai 2003, acesta a dispus percheziționarea sediului Fabricii de prelucrare și conservare a peștelui Călărași aparținând SC M.S.I. SRL al cărui asociat și administrator este G.G., deoarece avea certitudinea că acolo se găseau dovezi din care să rezulte comiterea infracțiunilor pentru care ulterior acesta a fost trimis în judecată.
Susținerea petiționarului că percheziția a fost nelegală nu este întemeiată, astfel cum s-a apreciat corect în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale deoarece a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 100 și următ. C. proc. pen., chiar de procuror, situație care era stabilită în reglementarea în vigoare la acea dată.
După ce au fost administrate probe, cu respectarea prevederilor legale procurorul a dispus arestarea preventivă a petiționarului G.G., iar ulterior instanța a confirmat-o și prelungit-o.
De asemenea, petiționarului i-a fost asigurat dreptul de apărare conform dispozițiilor art. 6 C. proc. pen., și art. 171 alin. (2) din același cod, iar la data de 18 septembrie 2003, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, în prezența avocatului ales.
Totodată nu poate fi primită susținerea petiționarului din plângere, în sensul că a fost bătut de polițiști, aceasta fiind o simplă afirmație nedovedită invocată după doi ani care în mod just nu a fost luată în considerație de parchet.
Cât privește vinovăția petiționarului procurorul a apreciat că aceasta este pe deplin dovedită urmând ca instanțele să se pronunțe asupra ei, astfel că rechizitoriul nu poate fi considerat fals doar pentru că G.G. nu recunoaște comiterea infracțiunilor.
Orice urmărire penală produce o stare de nemulțumire inculpatului și împrejurarea că există contradicție între apărările acestuia și convingerea procurorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit vreo faptă penală.
Așadar cele susținute de petiționar sunt neîntemeiate în condițiile în care, pe tot parcursul urmăririi penale, i-a fost asigurată exercitarea drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, au fost administrate probele solicitate în apărare și a fost asistat de un apărător ales.
în consecință, pentru aceste considerente, urmează ca plângerea formulată de petiționarul G.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul D.S.P., dată la data de 21 ianuarie 2005, în dosarul nr. 415/P/2004, al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, să fie respinsă, ca nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 697/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 671/2005. Penal → |
|---|
