ICCJ. Decizia nr. 620/2005. Penal
| Comentarii |
|
La data de 13 decembrie 2004, petiționarele I.F. și S.V. au depus plângere la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând efectuarea de cercetări față de judecătorii B.G., I.A., B.L. și M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în motivarea plângerii s-a susținut că abuziv judecătorii au soluționat plângerea formulată de petiționare împotriva rezoluției nr. 753/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, respectiv, recursul declarat împotriva sentinței, fără a avea la dosar plângerea penală, referatul poliției sau un proces-verbal în care să se fi consemnat denunțul oral, astfel încât au judecat cauzele fără a cunoaște dacă cercetările s-au efectuat corect sau nu.
Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 111/P/2005, s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen., și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.G., judecător la Tribunalul Olt, I.A., B.L. și M.M., judecători la Curtea de Apel Craiova.
S-a reținut, că la data de 10 decembrie 2003, petiționara I.F., reprezentată de S.V., a solicitat efectuarea de cercetări față de B.I., agent șef adjunct la Postul de Poliție Colonești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, la sfârșitul anului 2003 a sustras dintr-un dosar pe care îl instrumenta, adresa de prejudiciu emisă de inginerul agronom G.C.
Prin rezoluția nr. 753/P/2003 din 6 februarie 2004 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece din probe a rezultat că înscrisul respectiv nu îndeplinea condițiile de formă pentru a constitui probă în dosar, nefiind semnat, ștampilat și înregistrat, iar intimatul a prezentat-o funcționarilor Primăriei Colonești pentru a o reface, însă aceștia au refuzat.
S.V. a formulat plângere împotriva rezoluției la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și apoi la Tribunalul Olt, plângerile fiind respinse prin rezoluția nr. 521/II/2 din 13 aprilie 2004 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și, respectiv, prin sentința penală nr. 132 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Olt.
Recursul declarat de petiționara S.V. împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 1271 din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.
S-a precizat în motivarea rezoluției nr. 111/P/2005 că plângerea și respectiv recursul au fost respinse, ca nefondate, reținându-se că intimatul B.I. a procedat în conformitate cu normele legale atunci când a prezentat înscrisul, care avea vicii de formă, autorității locale competente să emită actul constatator al prejudiciului cauzat.
Din analiza actelor dosarului s-a constat că nu se poate reține în sarcina judecătorilor săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât din dosarele nr. 2042/2004 al Tribunalului Olt și nr. 1547/P/2004 al Curții de Apel Craiova a rezultat că la soluționarea cauzelor au fost avute în vedere toate probele din dosarul parchetului, care a fost atașat la dosarul instanței.
împrejurarea că instanțele de judecată nu au reținut în dosarul de fond și în dosarul de recurs xerocopii ale tuturor actelor din dosarul nr. 753/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, așa cum au precizat petiționarele, nu poate duce la concluzia că judecătorii nu au examinat probele în ansamblul lor.
Tot astfel, s-a reținut prin rezoluție că nici împrejurarea că nu s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor, astfel cum a solicitat petiționara, nu constituie un abuz al judecătorilor.
în consecință s-a concluzionat că judecătorii și-au îndeplinit legal atribuțiunile de serviciu, nefiind dovedită existența infracțiunii reclamate de petiționară.
Prin rezoluția nr. 4645/82/N/2005, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a respins plângerea petiționarei reținând că din motivarea hotărârilor rezultă că magistrații au avut la dispoziție dosarul parchetului și pe baza actelor acestuia și-au creat convingerea că plângerea este neîntemeiată.
Petiționara S.V. a formulat conform art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, susținând că magistrații au soluționat cauzele fără a avea la dosar plângerea care a făcut obiectul dosarului nr. 753/P/2003 și a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări corecte.
Plângerea formulată nu este fondată, întrucât din actele dosarul nu rezultă existența faptelor reclamate de petiționară, astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică.
în consecință, plângerea va fi respinsă în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 610/2005. Penal → |
|---|
