ICCJ. Decizia nr. 702/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția nr. 959/P/2005 din 14 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii E.U., M.C. și N.H., toți de la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reținut că persoana vătămată I.H. a formulat plângeri împotriva sus-numiților magistrați, învinuindu-i de rea credință în soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2582/2003 al Curții de Apel București, ca instanță de recurs.
Concret, prin sentința penală nr. 1427 din 3 iunie 2002, Judecătoria sectorului 4 București l-a condamnat pe inculpatul R.B.M., la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., parte vătămată fiind I.H., faptă săvârșită la data de 7 mai 2000 și având ca urmare pierderea unui dinte de către acesta din urmă.
Pe latura civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 100 milioane lei daune morale și 3000 Euro daune materiale.
Apelul inculpatului a fost admis de Tribunalul București prin sentința penală nr. 1019 din 14 iulie 2003 numai în privința soluționării laturii civile, în sensul obligării inculpatului la 100 milioane lei daune morale și la 6.545.000 lei și 1000 Euro daune materiale.
Apelul părții civile I.H. a fost respins.
Prin decizia penală nr. 2048 din 3 octombrie 2003, Curtea de Apel București, în completul format din judecătorii E.U., V.H. și M.C. a admis recursul inculpatului, a casat hotărârile pronunțate în cauză și, în rejudecare, făcând aplicația art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat, cu reținerea art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 luni închisoare, făcând aplicația art. 81 și art. 82 C. pen., pe termenul de încercare de 2 ani (redus conform Legii nr. 54/2002).
Inculpatul a fost obligat la 5.800.000 lei despăgubiri civile și 20 milioane lei daune morale către partea civilă I.H.
Pentru această din urmă hotărâre, persoana vătămată I.H. a sesizat parchetul, susținând că magistrații din completul de judecată și-au îndeplinit abuziv, cu rea credință, îndatoririle funcției întrucât au schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., fără temei, fapta săvârșită de inculpat având ca urmare pierderea unui dinte, 11, din conformația dentară.
Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale față de magistrați, procurorul, neidentificând elemente din care să rezulte săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a reținut că hotărârile judecătorești nu pot fi modificate sau desființate decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Plângerea împotriva acestei soluții, adresată, conform art. 278 C. proc. pen., procurorului ierarhic superior, a fost greșit conexată la dosarul nr. 959/P/2005 al parchetului, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 2781alin. (2) C. proc. pen.
De urmare, persoana vătămată I.H. a depus plângere la înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată la data de 8 noiembrie 2005, împotriva soluției de neurmărire dispusă în dosarul nr. 959/P/2005 al Parchetului de pe lângă această instanță, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât din motivarea acesteia ar rezulta că în principiu fapta de abuz în serviciu nu ar putea exista în activitatea judecătorilor, chiar dacă hotărârile lor sunt nelegale.
Verificând soluția de neurmărire criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că plângerea nu este întemeiată.
în activitatea de judecată, judecătorul este independent și se supune numai legii.
Hotărârea adoptată este expresia convingerii judecătorului, formată în urma examinării tuturor probelor administrate.
împotriva hotărârilor judecătorești, participanții nemulțumiți au posibilitatea, în condițiile legii, să exercite căile de atac.
Persoana vătămată I.H. a caracterizat ca realizând conținutul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), actul de judecată al magistraților care au format completul instanței de recurs, fără însă să indice concret în ce ar fi constat abuzul, afară de faptul că îl nemulțumește hotărârea de schimbare a încadrării juridice, cu consecința diminuării cuantumului despăgubirilor civile acordate.
Chiar dacă, în privința temeiniciei schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., sunt posibile comentarii, în cauză, sub aspect probator, sunt insuficiențe, altfel discutate prin considerentele hotărârii, sub aspect subiectiv nu se indică prin plângere și nici nu se constată pe altă cale vreun element sau împrejurare care să susțină existența vinovăției magistraților în forma intenției caracterizată, așa cum o cere norma de încriminare, de a cauza o vătămare intereselor legale ale persoanei.
Pe cale de consecință, s-a reținut că rezoluția nr. 959/P/2005 din 14 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție de neîncepere a urmăririi penale în cauză a fost legală și temeinică, plângerea numitului I.H. împotriva acesteia a fost respinsă în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost menținută astfel soluția din rezoluția atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1038/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6770/2005. Penal → |
|---|
