ICCJ. Decizia nr. 6771/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din Camera de consiliu din 24 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3741/2005, Curtea de Apel București a constatat, în baza art. 3001alin. (1) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S.D. și în consecință, a menținut starea de arest a inculpatului, măsură luată în cursul urmăririi penale, la data de 18 octombrie 2005, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 5 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Instanța a fost investită prin rechizitoriul nr. 180/P/2005 din 22 noiembrie 2005 al D.N.A., secția de combatere a corupției, cu judecarea cauzei, stabilind prim termen la data de 8 decembrie 2005.
împotriva acestei încheieri, inculpatul S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru greșita menținere a arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii odată cu finalizarea urmăririi penale și trimiterea sa în judecată, au încetat, neexistând temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând actele și lucrările din dosar, în raport cu criticile formulate, Curtea constată că recursul inculpatului nu este fondat.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul S.D., subcomisar în cadrul I.J.P.F. Giurgiu, cu atribuții de cercetare penală, a pretins și primit, la data de 17 octombrie 2005, suma de 1000 Euro de la denunțătorul D.P.C., promițându-i acestuia că va interveni la procurorul competent pentru a da o soluție favorabilă în cauza în care denunțătorul era cercetat chiar de către inculpat, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trecere frauduloasă a frontierei de stat.
Potrivit art. 3001alin. (1) C. proc. pen., după primirea dosarului, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Temeiul arestării preventive avut în vedere la luarea acestei măsuri este cel prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., respectiv pentru infracțiunea săvârșită legea prevăzând pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea constată că prin simpla trimitere în judecată a inculpatului nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică, judicios motivată existența acestuia de către instanță, subzistând.
Față de cele ce preced, recursul inculpatului S.D. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6770/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6772/2005. Penal → |
|---|
