Contestație la executare. Instanța competentă
| Comentarii |
|
Instanța competentă să judece contestația la executare se stabilește în raport cu cazul de contestație incident în cauză, iar nu cu acela invocat de contestator. Ca atare, în cazul în care contestatorul a invocat atât cazul de contestație la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c), cât și pe cel prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. d), însă în speță este incident numai acest din urmă caz de contestație, iar condamnatul nu a fost încă arestat în vederea executării pedepsei, competența revine instanței de executare, potrivit art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 2010 din 24 Martie 2006
Prin decizia nr. 1001 din 27 februarie 2003, C.S.J., secția penală, a admis recursul în anulare declarat împotriva deciziei penale nr. 735 din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel Oradea privind pe inculpatul A.M., a casat decizia atacată cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 81 C. pen., pe care le-a înlăturat, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție.
La 15 ianuarie 2006, condamnatul A.M. a formulat contestație contra executării deciziei nr. 1001 din 27 februarie 2003, la I.C.C.J., invocând prevederile Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.
Ca temei al contestației, s-au indicat prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.
Examinându-se din oficiu competența I.C.C.J. privind soluționarea contestației formulate se constată că, în raport cu cazul de contestație incident, aceasta a fost greșit înregistrată la instanța supremă.
în conformitate cu prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, între altele, grațierea, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Cazurile prevăzute în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare - nu sunt cele care pot fi invocate în cauză, deoarece hotărârea atacată cu contestație nu conține nelămuriri, iar împiedicarea la executare trebuie să fie alta decât grațierea, caz de contestație prevăzut expres la lit. d) a aceluiași articol.
în alin. (2) al art. 461 C. proc. pen., competența instanței este stabilită în raport cu cazul de contestație aplicabil în speță, iar nu cu acela invocat de contestator pentru a atrage competența unei anumite instanțe.
Or, potrivit acestui alineat, în cazurile prevăzute la lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. (1) sau (6) al art. 460 C. proc. pen., și anume instanța de executare [alin. (1) al art. 460] sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa [alin. (6) al art. 460].
Cum condamnatul nu a fost încă arestat în vederea executării pedepsei, instanța competentă să judece contestația, întemeiată în realitate numai pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d), este instanța de executare, conform art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen.
în consecință, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare.
| ← Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1)... | Violare de domiciliu. Elemente constitutive → |
|---|
