Violare de domiciliu. Elemente constitutive
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a pătrunde, fără drept, în locuința victimei, în condițiile în care aceasta s-a opus pătrunderii, comunicându-i că nu acceptă prezența inculpatului în locuință, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) C. pen., întrucât, într-o atare situație, inculpatul a avut reprezentarea faptului că a pătruns în locuință fără consimțământul victimei și, deci, a prevăzut rezultatul faptei constând în atingerea adusă libertății persoanei și a acceptat posibilitatea producerii lui.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 1461 din 7 Martie 2006
Prin sentința penală nr. 110 din 8 martie 2005, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) C. pen. și a tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 din același cod.
Instanța a reținut că, la 2 iulie 2004, inculpatul s-a deplasat în localitatea de domiciliu a fostei sale soții, victima G.V., și, după ce a consumat băuturi alcoolice, a pătruns, fără drept, în garsoniera ocupată de aceasta. întrucât victima s-a opus acceptării prezenței lui și discuției cu acesta, inculpatul, folosind pe rând trei cuțite, a lovit-o în diferite zone ale corpului și, când lamele s-au rupt, a continuat să o lovească cu pumnii și cu picioarele. în momentul când intenționa să folosească un al patrulea cuțit, strigătele de ajutor ale victimei și prezența unor vecini la ușa locuinței l-au determinat să încerce să părăsească locuința, însă a fost imobilizat de mai mulți locatari ai imobilului, în timp ce victima, fiind rănită, s-a refugiat la vecini.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 127 din 13 mai 2005, a respins apelurile declarate de procuror, partea civilă și inculpat, iar I.C.C.J., secția penală, prin decizia nr. 4393 din 15 iulie 2005, a admis recursurile acestora, a casat decizia și sentința primei instanțe și a trimis cauza pentru rejudecare în vederea reluării dezbaterilor, întrucât încheierea de amânare a pronunțării sentinței a fost semnată numai de grefier și, ca atare, este lovită de nulitate absolută.
în rejudecarea cauzei, Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 429 din 13 octombrie 2005, a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (1) C. pen. și a tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 din același cod, iar Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 317 din 16 decembrie 2005, a respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat, prin care a susținut, între altele, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, este nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (1) C. pen., pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, fără consimțământul persoanei care o folosește, constituie infracțiunea de violare de domiciliu.
în cauză, inculpatul, care divorțase de victimă, s-a deplasat în localitatea de domiciliu a fostei sale soții și, profitând de temerea insuflată acesteia, când ea a dorit să-l îndepărteze din fața ușii garsonierei, și-a pus piciorul între prag și tocul ușii, astfel înfrângând voința locatarei. Mai mult, văzându-l pe inculpat, victima i-a spus că nu-l dorește în locuință și nu acceptă discuția cu el.
Elementul subiectiv al infracțiunii constă în aceea că inculpatul era conștient că pătrunde, fără drept, în domiciliul fostei soții, aceasta neconsimțind la cererile lui și, deci, a acționat voit în acest sens, prevăzând rezultatul, și anume atingerea libertății persoanei, și acceptând producerea lui.
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului a fost respins.
| ← Contestație la executare. Instanța competentă | Săvârșirea faptei în participație. Desemnarea din oficiu a... → |
|---|
