Cazul de casare prevăzut în art. 385<sup>9</sup> alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Cerere privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice
| Comentarii |
|
Respingerea cererii inculpatului de a se efectua o expertiză medico-legală psihiatrică nu atrage incidența cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., dacă atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat motivat asupra respingerii probei solicitate, întrucât această probă a fost administrată în cursul urmăririi penale, concluziile raportului de expertiză sunt certe, clare și neechivoce, iar între actele medico-legale existente la dosar nu există contradicții.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 1878 din 23 Martie 2006
Prin sentința penală nr. 416 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod.
Instanța a reținut că, la 16 martie 2005, inculpatul a avut un conflict spontan cu victima R.V., având ca motiv remiterea unei sume de bani, iar în acea împrejurare victima a lovit cu pumnul pe inculpat. La 17 martie 2005, în fața unui local, victima R.V. a lovit pe inculpat cu un bici peste mână, iar inculpatul a scos un cuțit și a aplicat acesteia o lovitură în partea stângă a umărului. Victima a fugit de la locul altercației, însă fiind ajunsă din urmă de inculpat, care i-a aplicat o lovitură cu același cuțit în zona spatelui, a decedat.
împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, între altele, cu privire la necesitatea efectuării unei expertize psihiatrice care să-i stabilească discernământul la momentul comiterii faptei.
Prin decizia penală nr. 3 din 5 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, întrucât în cauză a fost administrată proba cu o expertiză medico-legală psihiatrică în cursul urmăririi penale, stabilindu-se, în urma examinării inculpatului, că acesta prezintă tulburare de personalitate mixtă emoțional instabilă cu elemente antisociale și paranoide și că a comis fapta cu discernământ.
Expertiza psihiatrică s-a efectuat în condițiile reglementate prin O.G. nr. 1/2000 de Serviciul de medicină legală județean competent potrivit legii, iar concluziile raportului sunt certe, clare și fără echivoc în sensul stabilirii răspunderii penale a inculpatului care are discernământul faptelor sale.
în cursul judecății cauzei în primă instanță, la solicitarea instanței, același serviciu de medicină legală a stabilit că inculpatul nu este în situația care să impună luarea măsurii obligării la tratament medical conform art. 113 C. pen., iar recomandarea formulată prin expertiză vizând supravegherea medicală cu eventual tratament de specialitate a avut ca scop atenționarea cadrelor medicale din penitenciar privind tendința inculpatului de a acționa impulsiv. Acest act medico-legal nu este în contradicție cu raportul de expertiză psihiatrică, concluziile lor fiind practic identice, astfel încât nu au impus efectuarea unei noi expertize.
Recursul declarat de inculpat prin care a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, este nefondat.
Critica referitoare la efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice nu poate fi avută în vedere, întrucât în cauză, pe de o parte, ambele instanțe s-au pronunțat asupra acestei probe, iar pe de altă parte, aceasta nu este necesară.
Astfel, în cursul urmăririi penale a fost dispusă și efectuată, de către Serviciul de medicină legală județean Vaslui, expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului T.C., al cărei raport concluzionează, între altele, că inculpatul prezintă tulburare de personalitate mixtă emoțional instabilă cu elemente antisociale și paranoide și a comis fapta de care este învinuit cu discernământ, recomandându-se supravegherea medicală cu eventual tratament de specialitate prin colaborare cu laboratorul de sănătate mintală teritorial.
Prin încheierea din 24 august 2005, Tribunalul Vaslui a respins proba solicitată de inculpat privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice de către Institutul de medicină legală Iași, cu motivarea că în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de Serviciul de medicină legală județean Vaslui nu există elemente contradictorii care să justifice efectuarea unei noi expertize.
Tribunalul a dispus, însă, efectuarea unei adrese la Serviciul de medicină legală județean Vaslui prin care să se precizeze dacă se impune luarea măsurii obligării la tratament medical prevăzută în art. 113 C. pen. Prin adresa nr. 55/PA din 2 septembrie 2005 a Serviciului de medicină legală județean Vaslui se arată că nu se impune luarea de măsuri obligatorii de tratament, precum cele prevăzute în art. 113 C. pen., și că inculpatul a comis fapta de care este învinuit cu discernământ, iar recomandările din concluziile raportului de expertiză medico-legală au avut ca scop atenționarea cadrelor medicale din penitenciar privind tendința inculpatului de a acționa impulsiv.
în partea introductivă a sentinței pronunțate de prima instanță au fost consemnate solicitările inculpatului privind efectuarea unei expertize de către Institutul de medicină legală Iași, concluziile reprezentantului parchetului asupra acesteia, precum și poziția instanței în sensul că respinge cererea formulată de inculpat, cu motivarea că nu există contraziceri între concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică și precizările cu privire la supravegherea și tratamentul inculpatului, arătându-se că situația în care se află inculpatul nu-l pune pe acesta în condițiile prevăzute în art. 113 C. pen., iar obligarea la tratament medical nu este obligatorie.
Totodată, în partea introductivă a deciziei instanței de apel au fost consemnate solicitarea inculpatului în apel de a se efectua o expertiză, concluziile reprezentantului parchetului și poziția apărătorului inculpatului, instanța de apel pronunțându-se în sensul că având în vedere concluziile primului raport de expertiză medico-legală în care se stabilește discernământul inculpatului și precizările Serviciului de medicină legală județean Vaslui și că nu sunt alte acte medicale ulterioare efectuării expertizei, respinge proba cu expertiza medico-legală.
în ceea ce privește cazul de casare invocat de recurentul inculpat, prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., față de critica adusă instanței de apel, în sensul solicitării efectuării unei noi expertize psihiatrice și al nepronunțării cu privire la această probă, I.C.C.J. consideră că examinarea acestei critici poate avea loc numai cu privire la obligațiile ce incumbă instanței de fond.
Astfel, în conținutul dispozițiilor art. 3859C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut 21 de cazuri în care hotărârile sunt supuse casării, cel reglementat la pct. 10 referindu-se la mai multe ipoteze, și anume instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Așa cum a fost reglementat, acest caz de casare vizează omisiuni ale instanței de fond, constând în nepronunțarea asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, a unei probe administrate sau a unei cereri esențiale pentru părți, care sunt de esența judecății în primă instanță, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru.
De asemenea, pentru a opera acest caz de casare, legiuitorul mai impune și condiția privind în ce măsură nepronunțarea influențează soluția procesului, astfel că apărările formulate de către inculpat trebuie să demonstreze dacă proba sau cererea solicitată a fost admisă sau respinsă, ori dacă în cazul administrării probei, prin simpla ei menționare, fără o evaluare, a dus la o soluție contrară celei care s-ar fi putut pronunța dacă proba ar fi fost valorificată prin analiză și interpretare.
în cauză, I.C.C.J., examinând critica recurentului inculpat referitoare la omisiunile instanței de fond cu privire la efectuarea expertizei psihiatrice, constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece ambele instanțe s-au pronunțat motivat asupra respingerii probei solicitate, în condițiile în care nu există contradicții între concluziile actelor medicale, iar completarea solicitată de instanță vizează numai lămurirea necesității sau nu a dispunerii măsurii prevăzute în art. 113 C. pen., în cauză nedepunându-se acte medicale noi ulterioare expertizei psihiatrice, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Față de considerentele ce preced, recursul a fost respins.
| ← Trafic de droguri. Cauză de reducere a pedepsei | Contestație la executare. Instanța competentă → |
|---|
