ICCJ. Decizia nr. 107/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 29 din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Oradea a declinat competența de soluționare a plângerii petiționarei N.L., formulată împotriva Rezoluției nr. 96/P/2004, din 27 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că una dintre persoanele reclamate la organul de urmărire penală, are calitatea de judecător la Curtea de Apel Oradea.
înalta Curte de Casație și Justiție, fiind sesizată prin sentința penală nr. 29/2004, a examinat plângerile persoanei vătămate depuse la organul de urmărire penală, soluțiile adoptate în cauză, actele și lucrările de la dosar și prin sentința penală nr. 239 din 23 martie 2005, a admis plângerea petiționarei N.L., împotriva Rezoluției 96/ P din 27 mai 2004 și nr. 365/8/1 din 17 iunie 2004, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a desființat soluțiile sus menționate, trimițând cauza Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.
S-a motivat că, prin soluțiile adoptate de către procuror, respectiv cele două rezoluții 96 și 365 din 27 mai 2004 și 17 iunie 2004 ale Parchetului Curții de Apel Oradea și Procurorului General de pe lângă această curte, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la persoanele față de care s-a efectuat acte premergătoare, printre care și V.F.
Având în vedere că V.F. este judecător la Curtea de Apel Oradea și potrivit art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., competența de soluționare a infracțiunilor săvârșite de judecătorii de la Curțile de Apel, revine înaltei Curți de Casație și Justiție, iar urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu potrivit art. 209 alin. (3) și (4) de către procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, soluțiile adoptate în cauză de către parchet sunt nule, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
în raport de calitatea persoanei reclamate V.F., judecător la Curtea de Apel Oradea, că în cauză organul de urmărire penală a întreprins acte premergătoare și cu privire la aceasta, că soluțiile adoptate sunt lovite de nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., în raport de competența de urmărire penală așa cum s-a menționat, s-a admis plângerea și au fost desființate cele două rezoluții, trimițându-se cauza organului de urmărire penală competent, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 14 septembrie 2005, petiționara N.L., prin plângerea adresată înaltei Curți de Casație și Justiție, arată că este nemulțumită de soluția adoptată de procurorul A.N. vizând cercetarea magistratului, judecător V.F. de la Curtea de Apel Oradea, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
La data soluționării plângerii apărătorul ales al petiționarei a făcut precizarea că, împotriva rezoluției emisă de procuror petiționara nu a folosit calea de atac prevăzută la art. 278 C. proc. pen.
Față de precizarea făcută de către apărătorul petiționarei, de actele dosarului din conținutul cărora nu rezultă că organul de urmărire penală, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ar fi dat vreo soluție în legătură cu plângerea acesteia împotriva magistratului, judecător, se constată că plângerea formulată este inadmisibilă atât în legătură cu faptul că petiționara nu a urmat calea înscrisă și prevăzută de art. 278 C. proc. pen., cum și în legătură cu faptul că în cauză nu s-a efectuat procedura înscrisă la art. 275 - art. 278 C. proc. pen.
în consecință, plângerea petiționarei se va respinge, ca inadmisibilă, în oricare dintre cele două situații arătate și menționate mai sus.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 102/2006. Penal → |
|---|
