ICCJ. Decizia nr. 11/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la 4 octombrie 2005, petiționarii T.V. și T.A. au solicitat desființarea ca nelegală și netemeinică a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 171/P/2005 din 15 iulie 2005 a secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, privitor la judecătorii C.I., T.S. și T.I. din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, față de care petiționarii au formulat anterior plângerea penală, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petiționarii au solicitat admiterea plângerii și în urma desființării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale:
- în principal, să se rețină cauza pentru a fi judecată potrivit art. 2781al.8 lit. c) C. proc. pen.
- în subsidiar să se trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
în esență, petiționarii au arătat că rezoluția Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr. 171/P/2005 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei 3 judecători de la Curtea de Apel Alba Iulia pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- cei trei judecători au omis, cu știință, să se pronunțe asupra nulității recursului cu care au fost investiți constând în aceea că motivele invocate de recurent nu se încadrau în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.;
- aceiași judecători, ulterior au încălcat cu știință dispozițiile art. 317 C. proc. civ., unind nelegal excepția nulității cu fondul;
- aceiași judecători cu ocazia motivării soluției adoptate în recurs, au omis din nou, tot cu știință, să se pronunțe asupra aceleiași excepții de nulitate a recursului invocată atât oral cât și prin întâmpinarea și concluziile scrise, încălcând, astfel, dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
- aceiași judecători "pentru a da o rezolvare favorabilă recurentului s-au substituit acestuia, aducând propriile critici contractului de vânzare-cumărare" și nu hotărârii atacate pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Petiționarii, au invocat atât, în scris cât și oral în ședința de judecată, că rezoluția de neîncepere a urmăriri penale este nelegală și netemeinică întrucât în urma plângerii penale formulate împotriva lor, procurorul nu a verificat aspectele concrete referitoare la neîndeplinirea și îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu de către cei 3 judecători, nu i-a audiat și nu le-a cerut explicații în raport de învinuirile aduse, și astfel a concluzionat greșit că nu sunt întrunite elementele laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
înalta Curte, verificând lucrările dosarului constată următoarele:
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat prin plângere, denunț ori din oficiu în vreunul din modurile prevăzute de art. 221, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 alin. (1) C. proc. pen., cu excepția celui de la litera b1).
Alin. (4), (5) și (6) al aceluiași art. 228 C. proc. pen., prevede că dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, după primirea plângerii sau denunțului, rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 alin. (1) C. proc. pen., cu excepția celui la lit. b1), procurorul dispune neînceperea urmăririi penale, iar în cazul în care actele premergătoare au fost efectuate de organul de urmărire penală și ele nu sunt complete restituie actele organului de urmărire penală pentru completarea lor.
Din economia acestor texte de lege rezultă așadar, printre altele că neînceperea urmăririi penale se poate dispune numai în două situații, expres prevăzute și anume:
- când din însăși actul de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale arătate expres de art. 10 alin. (1) C. proc. pen., cu excepția celui de la lit. b1).
- când din actele premergătoare efectuate rezultă aceleași impedimente sus-menționate expres arătate în același text art. 10 alin. (1) C. proc. pen.
Or, în cauză, din examinarea conținutului plângerii penale adresată procurorului general, care constituie actul de sesizare, înregistrată sub nr. 171/P/2005 nu rezultă niciunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de textul sus-menționat, care să fi impus să se dispună neînceperea urmăririi penale.
Dimpotrivă, prin plângerea penală se solicită efectuarea de cercetări penale și trimiterea în judecată a celor 3 judecători pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), formulându-se, motivat, în sprijinul existenței acestei infracțiuni, 5 capetele de învinuire.
Așa fiind, procurorul era obligat să efectueze acte premergătoare în cadrul cărora să verifice concret, fiecare dintre învinuirile imputate judecătorilor.
Or, în loc să procedeze în acest mod, prin rezoluția nr. 171/ P din 15 iulie 2005, menținută de procurorul ierarhic superior, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, fără să verifice concret nici unul din capetele de învinuire formulate prin plângerea penală.
Astfel, în cuprinsul rezoluției sus-menționate, procurorul s-a limitat să rețină textual: "din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt" după care exclusiv pe baza lecturării actelor anexate în xerocopie din dosarul civil a prezentat de la pagina 2 la pagina 9 din rezoluție modul cum a decurs litigiul dintre părți, iar apoi, în partea finală a concluzionat că "din cele arătate nu rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sub aspectul laturii obiective".
Or, în raport de conținutul actului de sesizare, plângerea penală adresată procurorul general de T.V. și T.A., în care au fost formulate motivat cele 5 capete de învinuire împotriva celor 3 judecători, procurorul avea obligația să verifice în concret fiecare dintre aceste învinuiri, pentru ca apoi, pe baza acestor verificări să se poată decide dacă pretinsa neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă cu știință a obligațiilor de serviciu de către judecătorii sus-menționați a existat, iar în caz afirmativ dacă a avut loc cu intenție ori din culpă.
în concret, se impunea să se poarte discuții cu fiecare dintre cei 3 judecători în cadrul cărora să li se solicite explicați cu privire la fiecare dintre capetele de învinuire imputate punctual prin plângerea penală.
Numai după obținerea acestor explicații în raport de ele și de eventuala necesitate a verificării lor precum și a apărărilor invocate de fiecare membru al completului care a judecat recursul, s-ar fi putut ajunge la o concluzie certă și clară cu privire la fiecare dintre învinuirile formulate și implicit privitor la soluția care se impune în cauză.
Aceste verificări erau absolut necesare în raport de împrejurarea că, potrivit actualei reglementări, pentru îndreptarea eventualelor erori ale deciziei care urma să fie pronunțată în recurs nu există nici o altă cale de atac, hotărârea având caracter irevocabil.
Neprocedându-se în acest mod, Curtea constată că pentru considerentele arătate, sunt incidente dispozițiile art. 2781alin. (2) lit. b) C. proc. pen., în temeiul cărora se impune admiterea plângerii petenților, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăriri penale și efectuării de cercetări sub aspectele sus-menționate.
Adoptarea acestei poziții, a impus remarca că în asemenea situații, când nu s-au efectuat acte premergătoare deși ele erau absolut necesare ori în cazul în care actele premergătoare sunt incomplete și este indispensabilă completarea lor, actuala reglementare din art. 2781alin. (2) lit. b) C. proc. pen., nu prevede posibilitatea de a se dispune desființarea soluției și trimiterea cauzei la procuror pentru a se efectua sau completa actele premergătoare, ci doar unica soluție de a se desființa rezoluția de neîncepere și de a se trimite cauza la procuror pentru a se începe urmărirea penală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 108/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 107/2006. Penal → |
|---|
