ICCJ. Decizia nr. 3292/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 10470/1/2006 pe rolul acestei instanțe contestatoarea SC A. SA a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2148 din 13 iunie 2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 14423/2/2005, solicitând ca în contradictoriu cu intimații Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, prin Secretariatul General să se anuleze decizia și să se rejudece recursul declarat împotriva deciziei nr. 35 din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel București.
Motivând cererea, contestatoarea arată că prin decizia menționată s-a anulat, ca netimbrat, recursul pe care l-a formulat împotriva deciziei nr. 35 din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, iar dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Se susține că s-a procedat la soluționarea cauzei fără a se fi observat cererea de amânare la care era anexată taxa judiciară de timbru în sumă de 20 RON și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON care au fost depuse prin serviciul de registratură în ziua termenului de judecată.
Contestatoarea consideră că neobservând cererea de amânare și dovezile de plată anexate înalta Curte de Casație și Justiție nu a procedat conform art. 156 alin. (1) sau (2) C. proc. civ. și a anulat recursul său ca netimbrat, cu toate că dovezile de plată a timbrului existau depuse la dosar.
Contestația în anulare este nefondată.
Examinând actele și lucrările din dosarul de recurs, înalta Curte constată că susținerile contestatoarei nu se confirmă.
La dosar se află înregistrată o cerere de amânare din partea SC A. SA însă, potrivit rezoluției a fost primită după terminarea dezbaterilor, respectiv după terminarea ședinței.
Că este așa, o dovedește și ora menționată pe chitanța anexată nr. 502525, oră la care a fost achitată taxa judiciară de timbru la Direcția Regională de Poștă - Oficiul 37 București.
Aceste acte nu au putut fi avute în vedere de către instanță la pronunțarea deciziei pentru simplul motiv că nu au fost depuse la dosar în timp util astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.
în cauză nu se poate reține că hotărârea dată în recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale în sensul reglementat de art. 318 C. proc. civ., ci de culpa recurentei care nu s-a conformat obligațiilor procesuale ce-i reveneau potrivit Legii nr. 146/1997.
Conform considerentelor expuse, înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația în anulare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3599/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3313/2006. Penal → |
|---|
